Ce-am înţeles / Ce cred

Ce-am înţeles

Ieri dimineaţă, în tren spre facultate, dădeam cu deştu’ pe display-u’ la telefon, citind statusuri pe facebook. Am aflat astfel de tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase. Am căutat pe Google, am citit chestii… şi mi-am făcut o părere. Am înţeles aşadar din statusurile respective că am în jurul meu cei mai mari intelectuali, cei mai buni judecători, moralişti supremi. Toţi se pricep la orice. Am înţeles uitându-mă în seara asta juma’ de oră pe Antena 3 că Băsescu a apăsat de fapt pe trăgaci. Am înţeles că Adrian Năstase este unul dintre cei mai buni politicieni ai României postdecembriste. Am înţeles că este un exemplu pentru societate. Am înţeles că România este condusă de un singur om (mă rog, era condusă, căci acum avem USL to the rescue), am înţeles că sărăcia a împins lumea la violenţe… am înţeles deci că e nasol rău de tot la noi la Românica.

 

 

Ce cred

Bă nene, eu cred că mi s-a luat. Dar asta ştiu cei care mi-au dat dreptate printr-un simplu like la articolul precedent sau cei care mi-au dat dreptate la un pahar de vorbă în particular (că doar nu înseamnă că dacă nu eşti comentat, automat nu eşti şi citit). Aşa circ cum văd pe scena publică din România nici măcar la un circ  real nu văd (şi zic într-o paranteză că mi-am jurat că în viaţa mea nu am să calc într-un circ, după ce-am văzut Earthlinqs). Cred că românii sunt nişte imbecili impotenţi. Spun asta cu riscu’ de a mă transforma într-un Mircea Badea mai mic. Cred că românii sunt nişte fraieri fără seamăn, nu toţi însă, dar marea majoritate mă ajută să-mi întăresc cele spuse. Un om a încercat să se sinucidă. Habar n-am dacă a fost pe bune, habar n-am dacă a fost înscenare, nu mă interesează câtuşi de puţin. Iau totul ca atare. Nu mă bucur că Adrian Năstase se va duce în puşcărie, nu mă bucur că Adrian Năstase a încercat să se sinucidă. Dacă a greşit iar legea l-a găsit vinovat, să-şi ispăşească pedeapsa. Iar dacă a încercat să se sinucidă… păi, faza aici e că eu mă pregătesc să devin inginer, nu psiholog. Cred că trăim într-o continuă degringoladă, unde vinovat este fiecare dintre noi. Ne lăsăm manipulaţi prea uşor (vezi ceea ce face Antena 3 zilnic, ce face Dan Diaconescu zilnic, ş.a.m.d.), uităm sau ne facem că uităm care este rolul nostru în societate. Intr-un titlu sec de pe www.TimesNewRoman.ro (probabil singurul site care mă amuză complet la ora actuală) am citit că 90% dintre români urăsc corupţia, dar ar accepta o sumă de bani ca să se facă că n-o văd. Este o realitate crudă asta din păcate, nu doar un simplu titlu de pe un site de pamflet. Cred că ne place să lovim în omul aflat la pământ. Şi ca să fac o legătură cu evenimentul principal al ultimelor două zile, văd oameni care zic vrute şi nevrute de Adrian Năstase, unii îl ridică în slăvi, alţii dau cu „Doamne ajută!” la auzul ştirii cu tentativa de sinucidere. Dar până mai acum fix o săptămână ce se spunea? Era acum o lună printre cei mai buni politicieni? Era acum o lună „nevinovat” în faţa justiţiei? Mă rog, mi-am spus că n-o să zic prea multe, că n-am de ce. Nu sunt un fan al lui Traian Băsescu, al lui Năstase, Ponta, nu sunt fanul niciunuia dintre ăştia. Am ales de fiecare dată să pun ştampila pe cine am crezut eu că trebuie, neavând alternative mai bune. Ziceam că eu cred. Ei bine, eu cred că habar n-avem pe ce lume trăim. Ştim să acuzăm doar, să urâm, să ne batem joc… Eu cred că e nasol la Românica…

Promiteam zilele trecute că vorbesc despre omenie… o s-o fac.

Iar faptul că am repetat de atâtea ori numele lui Adrian Năstase în articol este acelaşi ca întotdeauna: scriu pornind de la o chestie ce-am văzut-o şi care mi-a atras atenţia.

 

Până data viitoare…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

2 comentarii

2 Trackbacks

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *