D'ale bacaloriatului…

Bacaloriatul

Un nou an, un nou scandal legat de examenul de Bacalaureat (nici Testele naţionale n-au fost scutite, dar e mai nasoală treaba la BAC). Fie că e vorba de subiecte, de camere, de profesori, de minister, de orice ai vrea, cert e că a fost iar scandal. Tovarăşu’ Alki a avut o abordare interesantă asupra a ce s-a întâmplat acum, dar şi în alţi ani cu BAC-u’. E cam radical el de felul lui, dar  cei care reuşesc să treacă peste tracul provocat de înjurături, pot observa substanţa din ceea ce scrie omu’. Dar nu despre Alki vorbesc aici, ci despre BAC. Car’ va să zică, şi anu’ ăsta o fo’ nasol rău de tot. Cum zice şi poza de mai sus, procentu’ naţional de promovabilitate a fost de 43%. Anu’ trecut a fost la fel de nasol, dar acu’ 2 ani nu mai era nasol, deşi au fost şi atunci scandaluri. Păi acu’ 2 ani de zile nu erau camere, se dădea oralu’ şi se şi nota. Personal, pe baza notelor de la oral mi-am săltat media foarte mult, dar, chiar dacă nu am avut camere de filmat în sală, nici măcar să întorc capul spre fereastră nu am avut voie să fac. Nu am mişcat în front nici măcar un centimetru. Ceea ce înseamnă că BAC-u’ mi l-am luat pe forţele proprii, pe meritate.

Totodată, se vorbeşte despre un sistem de învăţământ foarte prost organizat, reformat şi condus. Şi pe bună dreptate. Se vorbeşte şi de lipsa de motivare a profesorilor români, proasta remunerare a lor. Pe bună dreptate şi aici. Se vorbeşte despre scrisoarea de protest a redactorului de ziar (pardon, am frut să spun a elevului care a dat BAC-ul) legat de faptu’ că ei, elevii, sărăcuţii de ei sunt confuzi şi sistemu’ i-a derutat…

Iar de la acele puncte de suspensie începe bălciu’. Şi spun că mă doare în cur de văicărelile ălora care dau vina înainte de toate pe sistemu’ educaţional. Da, sistemul e prost organizat, programa şcolară este bălărită. Totuşi, să nu ne ascundem după deget. Nivelul cultural al generaţiilor scade pe zi ce trece. M-am săturat de victimizarea asta a copilaşilor care spun că ei nu sunt vinovaţi de nimic. Nu, sunt şi ei vinovaţi în aceeaşi măsură în care sunt vinovaţi şi părinţii, profesorii, miniştrii, inclusiv ministerul educaţiei. Atâta timp cât nici măcar o cratimă nu se mai foloseşte cum trebuie, iar singurele cărţi citite de marea majoritate sunt alea de joc, sau cazuri restrânse de citire a ceea ce indică pe ecran păcănelel (în cazu’ băieţilor), consider nejustificate vociferările duse la extrem pe care le tot aud în stânga şi-n dreapta. Nu mai e cool să înveţi. Iar ăia care consideră că e cool să înveţi, sunt marginalizaţi şi consideraţi nişte ciudaţi. Pentru că încă mai sunt copii care se ţin de treabă, dar sunt minoritari în comparaţie cu cei vizaţi de mine în rândurile astea.

Camerele sunt bune în sălile de examen. Tre’ să ne învăţăm s-o lăsăm mai moale cu furatu’. Eu unu’ ţin şi acum minte cum doamna profesoară de Economie (singuru’ profesor care m-a prins copiind vreodată) m-a făcut să pun capul în pământ şi-am ieşit afară din clasă cu coada între picioare de ruşine că m-a prins. Iar cine mă cunoaşte poate confirma că aveam şi încă mai am un temperament în total dezacord cu o astfel de atitudine. Şi apoi, am realizat şi eu, cum vor realiza şi alţii (chiar dacă atunci te consider şmecher şi inteligent că ai copiat) că te furi pe tine înainte de a-l fura pe profesorul respectiv. Dar asta, e o vorbă pe care o spun părinţii cu minte de comunişti, nu-i aşa? 🙂

La noi, este vorba de mentalitate înainte de toate. Este mult mai uşor să dai un tun de câtiva lei la o furăciune decât să ajungi să ai o meserie demnă dacă înveţi atâţia ani prin şcoli. Iar chestia asta se transmite, iar mulţi, slabi de înger, ajung să-şi piardă încrederea în învăţământ: „la ce bun să învăţ, dacă se întâmplă atâtea în jurul meu?”. Într-un articol foarte bun din ring am citit un interviu dat de academicianul Eugen Simion. Printre rânduri am remarcat următorul paragraf:

Când nu înveţi, totul este greu. Dacă nu citeşti un poem, n-ai cum să-l interpretezi bine. Nu trebuie scos Eminescu din programa şcolară pentru că unii elevi nepăsători nu-l înţeleg. Nu-l înţeleg pentru că nu-l citesc şi nu citesc nici ce s-a scris despre el. Dă-le ca temă „Nunta Zamfirei” şi ei vor fi tot atât de puţin elocvenţi. Pe scurt, nu trebuie schimbată programa, trebuie schimbată mentalitatea elevului. Mai intră ceva în această ecuaţie: calitatea manualului de literatură şi, mai ales, calitatea intelectuală a profesorului care predă literatura română.

Am trecut printr-un bacalaureat şi, spre deosebire de alţii, mă laud cu performanţa (deşi e o contraperformanţă) de a reuşi să fiu declarat promovat din prima fără să fac meditaţii, fără să învăţ sau să mă strofoc prea mult. Ar spune unii că l-am luat norocos, pe ochi frumoşi. Dar să-ţi pice la partea I la română de exemplu să dai din mâini pe Nichita Stănescu, în condiţiile în care i-ai urât opera încă de la primele lecturări, eu zic că e mare lucru. Ce vreau să spun e că am trecut şi eu prin acelaşi sistem şi ştiu cum stau lucrurile. Şi mai ştiu că un sistem, oricât de corupt ar fi el, este corupt de către oameni şi nu poate fi reparat decât de oameni.

 

Până data viitoare, aceleaşi succesuri!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

5 Trackbacks

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *