Trăim după cum muncim

Am dat filmuleţu’ de mai sus, luat de pe Realitatea.net. Se întâmpla în 2011, în timpul unei vizite a preşedintelui încă în funcţie, Traian Băsescu, pe Şantierul Naval Mangalia. Bineînţeles, mulţimea deontologilor, la adăpostul „diplomaţiei” şi „responsabilităţilor preşedintelui” l-au făcut cu ou şi cu oţet pe sus numitul pentru că şi-a permis să le spună aşa ceva săracilor cetăţeni. „Nesimţitul! Să-i fie ruşine!” spuneau în cor, cu glas suav.

Well, să le fie ruşine şi celor care freacă duda la muncă toată ziua. Repet pentru a nu-ştiu-câta oară că sunt om căruia îi ajung picioarele prin multe locuri şi văd multe. Şi văd oameni care se pitesc pe la umbră şi fumează o ţigare (pachet) 5 minute (o oră) să se odihnească. Văd constructori care trag de timp şi forţează termene limită. Autostrăzi care trebuiau terminate într-un timp rezonabil, comparabil cu viteza de construcţie „din afară„, sunt încetinite şi terminate mâine, peste un an, doi, trei… Ne chinuim să terminăm 60 de km de autostradă de o cârcă de ani. De ce? Pentru că e Băsescu preşedinte sau Victor „copy-paste” Ponta prim-ministru? Neah, ăia pot rămâne în funcţie (mai puţin unu’ care plagiază, dacă plagiază sau unu’ care încalcă constituţia, dacă o încalcă) mult şi bine. Este tot vina noastră, a oamenilor. Că aşteptăm tăind toată ziua frunză la câini să pice cu miere din cer. Vin băbuţele aflate sub mirajul Antenei 3 şi-mi spun că nenorociţii de guvernanţi au tăiat pensiile, şi-aşa micuţe. I-am recomandat uneia să belească ochii peste ceea ce era trecut în cartea de muncă (documentu’ ăla unde este notat unde ai muncit, ce ai făcut şi câţi bani ai primit de-a lungul vieţii) a lor şi să observe de ce au pensiile alea micuţe. Nici dracu nu se gândesşte că ăia care munceau pe vremea răposatului şi despre care se spune că munceau pe rupte, nu munceau însă şi pe bani mulţi ca să merite pensii mai mari. Bineînţeles, se pot exclude aici erorile de calcul şi alte asemenea, căci acolo nu pot să fiu ipocrit şi să spun că oamenii primesc ce merită. Ceilalţi însă, pentru care calculul este corect iar ei se plâng, ar fi drăguţ să nu li se mai ia partea.
Pe cartea mea de identitate este o adresă ce mă localizează la vreo câteva sute de metri de centura de vest a Ploieştiului. Acum 2, 3 ani de zile, a fost extinsă de la 2 la 4 benzi de circulaţie. Pentru construcţia unui pod a fost nevoie de un an de zile de construcţie, cu câţiva oameni, care munceau în doru’ lelii. I-am văzut aproape zilnici cum munceau. Şi cu toate astea, Emil Boc ieşea în parlament acu’ 2 ani de zile şi să lăuda că a fost terminată centura şi că s-a făcut aşa cum trebuie. Nu, nu s-a făcut cum trebuie. Şi acum, pentru toţi cei sceptici, îi rog să treacă pe aici, pentru că sunt lucrări la podul vechi, lucrări de consolidare şi modernizare. Se lucrează la fel, încet spre deloc.
Auzi de tineri care vor să lucreze şi să câştige bani, bani mulţi. Şi vor toţi să fie direct directori, nu acceptă să muncească pe bani puţini şi job-uri modeste la început, iar în timp, să îşi dea silinţa să găsească ceva mai bun.

Trecând peste particularizările de mai sus, pe caz general, marea majoritate a românilor ştiu doar să se vaite. Chinezii pot construi un pod peste mare de câteva zeci de kilometri, iar noi ne pitim pe la umbră, mergând după deviza „Timpul merge, leaga merge, noi cu drag muncim„.

Făcând şi-o legătură cu situaţia de acum din România, dacă Băsescu va pica, şi va pica, vor veni alţii în locul său. Dar acordurile cu FMi şi CE rămân în picioare. Salariile nu vor fi mai mari, pensiile nu vor creşte… paradoxal însă, vor creşte preţurile. Şi bineînţeles, nici dorinţa de muncă a oamenilor nu va fi mai mare. Şi toate astea pentru că trăim după cum muncim.

 

Cel fără de păcat, să arunce prima piatră! Până data viitoare, vă doresc multe succesuri!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

2 comentarii

  • Catalin spune:

    Ce ne mai plangem ca e grea munca si asteptam sa vina banii din cer,ispitandu-ne pumetii si naicurile’din picioarele altora.Ce ne mai place sa plimbam ursu’prin mall si sa frecam usile usile cafenelelor.Intrebarea pe care cred eu ca si-o pun unii e:Eu ma ridic la nivelul asteptarilor mele(daca muncesc)?Eeee si de-aici vin si urmarile mai sus mentionate

  • Citindu-ti postariile,vazandu-ti in fiecare saptamana modu` de a gandi…ma intorc in timp si parca nu imi vine sa cred ca baiatu` ce acu` cateva luni de zile se bucura ca un copil batran de caderea a trei fulgi de nea devine pe zi ce trece un adevarat barbat.
    Felicitari pentru munca depusa pe acest blog si pentru ca imparti cu noi,cititori ideile tale!!!Succesuri!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *