Când pierzi pe cineva drag…

… simţi că ceva din tine se rupe. Şi ai o stare de tristeţe prelungită. În urmă cu 8 ani de zile primeam o veste pe care la momentul respectiv nu am ştiut cum s-o gestionez; murise mama. Aveam 15 ani şi câteva luni şi gândeam cu curul. De atunci însă, an de an, tot mai greu mi-a fost şi tot mai mult i-am simţit lipsa. Încerc acum un exerciţiu de imaginaţie şi mi-e groază să mă gândesc prin ce stări trec părinţii lui Ady. Ca părinte, să fi nevoit să-ţi îngropi copilul ce peste o lună de zile ar fi împlinit 23 de ani mi se pare unul dintre cele mai îngrozitoare lucruri de pe pământ. Întind coarda şi cred că este mai dureros decât picătura chinezească.

Luni seară când vorbeam cu el la telefon şi plănuiam ca mâine să-i ofer cazare pentru două zile de destrăbălare prin Regie, nimeni de pe lumea asta nu-şi putea imagina că a doua zi Ady se va avânta în valurile mării şi nu va fi scos de acolo decât de către scafandri şi din păcate, fără pic de suflare. Să îl sun pe el, iar în schimb să-mi răspundă tatăl său să-mi spună că băiatul lui nu mai este, m-a făcut să nu mai ştiu ce să spun, să mă bâlbâi. Nici prin cap nu-mi trecea că atunci când o să intru pe facebook de pe telefon, la o notificare la una din pozele lui, în loc să citesc un comentariu bun sau vesel, am citit „R.I.P”. Am rămas şocat… şi încă sunt şocat.

Nu am avut o istorie prea bogată cu băiatul ăsta, dar atunci când ne-am întâlnit în acelaşi loc, eram ca fraţii. Îl înţelegeam şi mă înţelegea. Lucram chiar şi în acelaşi domeniu, chiar dacă el în Ploieşti iar eu în Bucureşti. Până şi 5 cometarii pe facebook dacă le dădeam, le dădeam pe aceeaşi lungime de undă. Groaznic este când realizezi aceste lucruri tocmai când e prea târziu. Dar realizezi asta mult prea târziu, tocmai pentru că atunci când treci prin lucrurile astea, ţi se par prea normale ca să le consideri speciale. Când nu mai ai parte de aceste lucruri, abia atunci vezi cât sunt de importante.

Sunt alţii care l-au cunoscut mai bine pe băiatul ăsta. Iar din observaţiile mele, un lucru este cert; Ady ştia să-şi facă prieteni. Ady era plin de viaţă, chiar şi atunci când avea ceva pe suflet. Eu pe de altă parte, dacă mă apasă ceva, se vede imediat. El era dintr-un alt aluat făcut. Un aluat prea bun pentru lumea asta se pare. M-a şocat mobilizarea de forţe imediată ce care a pornit întâi în jurul profilului de facebook, apoi s-a revărsat asupra telefonului, ca mai apoi, mulţi oameni să dorească să-i fie alături pe ultimul drum al lui Adrian Cabel, un drum către lumea celor drepţi.

Sunt o persoană pretenţioasă din fire, deşi mulţi nu văd asta. Pe messenger nu accept pe oricine, pe facebook nu accept pe oricine. Sunt atent la detalii şi fac lucrurile în felul meu, indiferent de ce se întâmplă în jurul meu. Însă în cazul lui Ady n-am stat pe gânduri când am primit o banală cerere de „înrăţire” pe facebook. Şi ţin minte că pe 13 aprilie, el a reuşit să-mi însenineze dimineaţa cu un banal post pe facebook, pus după o noapte în oraş, ca băieţii.

Ady - Fratele meuSimplu şi banal, care pentru tine, cel care citeşti ce scrie aici şi eşti din afară, nu consideri că e prea important. Că doar e ceva mult prea comun în ziua de azi, nu? Pentru mine nu este. Am doar doi fraţi pe lumea asta, deşi sunt singur la părinţi. Cu unu’ am trecut printr-un accident care era să ne coste viaţa, din care am scapat şi care ne-a unit pe viaţă. Pe celălalt îl consideram frate pentru că aveam ce vorbi şi mai ales, felul cum vorbeam conta. Din păcate însă, marea a trebuit să-l ia de pe lumea asta… Marea Neagră a trebuit să-l ia de pe lumea astea pe Adrian Cabel… Ady Show, iar nickname-ul i s-a potrivit şi i se va potrivi în continuare ca o mănuşă. Poza următoare a stat în aparatul meu ceva vreme până să i-o dau. Iar când i-am dat-o, i-a plăcut foarte mult.

Ady Show

Întreg textul de mai sus reprezintă felul meu de a omagia un om pe care l-am apreciat, pe care l-am considerat un prieten adevărat… şi nu consider pe foarte mulţi prieteni adevăraţi. L-am cunoscut pe internet, ne-am întâlnit la câteva beri, am schimbat 5 vorbe pe facebook, pe mess, pe mai-ştiu-eu-unde. Poate că n-am fost cei mai apropiaţi (apropiaţi din punct de vedere fizic) oameni, dar ce-am spus sunt cuvinte sincere, spuse din suflet despre un băiat cum rar găseşti pe lumea asta. Tocmai îşi luase licenţa, avea un job, avea prieteni, avea tot viitorul în faţă. Un moment însă a schimbat tot. Iar acum, Ady nu mai este. Dar îl vom ţine minte. Te vom ţine minte, prietene!

 

Odihneşte-te în pace, frate!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

7 comentarii

  • aLexA spune:

    E de-a dreptul revoltator…. E tulburator,tocmai ce am inmormantat-o pe matusa mea, bolnava de cancer,in varsta de 50 ani. A lasat in urma si in grija celorlalti un copil de nici 14 ani,fara tata. Am venit cu sufletul rupt in doua de la inmormantarea matusii mele si incercand sa intru pe facebook, sa ii mai vad pozele,gasesc un mesaj ce mi-a rupt sufletul in alte zeci de bucatele. Adi nu mai e printre noi. Si e atat de dureros ca unui tanar ce avea toata viata inainte,i-a fost scris sa ne lase atat de devreme. L-am cumoscut la facultate. Era atat de dezinvolt,senin si amuzant. Binedispunea pe toata lumea. Pe mine asta m-a facut sa-l consider unul din prietenii mei. Ma suna frecvent. Mai ales cand era schimbul 3. Tin minte ca imi spunea ca lua agenda la rand si se interesa de absolut toata lumea. Eram printre primii in agenda lui si cheful de vorba abia venise…radeam zeci de minute de absolut orice chichita. Deseori ma trezea din somn si se scuza si inchidea. Il sunam inapoi si ii spuneam ca ii tin companie la cafea. Ultima data l-am vazut la UPG,in timpul sesiunii. Imi povestea ca mai avea putin si isi lua licenta,era atat de entuziasmat,atat de pornit sa faca ceva in viata… Si a facut, in anii astia asa putini ce i-au fost dati sa traiasca. Si-a facut atatia prieteni,a adus zambetul pe buze atator oameni. E imposibil sa fie uitat. Adi era un om minunat… Incerc sa-mi distrag atentia si nu reusesc. Doar cand il vedeam,zambeam. Stiam in sinea mea ca avea sa ma faca sa rad in hohote. Am tot sperat sa fie o gluma, sa posteze ceva,sa sune sa ne spuna ca e bine… Din pacate,o spun cu toata durerea in suflet,Adi ne-a invatat ceva foarte important,prin prezenta si absenta lui… sa pretuim viata,fiindca e atat de fragila. Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de el,pentru ca refuz sa cred ca Adi a gresit cuiva,vreodata. Odihneasca-se in pace!

  • costy spune:

    stiam k a plecat la mare sa se distreze si am primit vestea pe mess…n-am crezut, dar nici n-am indraznit sa-l sun de frica sa nu mi se confirme,am mai vb si cu alte persoane si mi-au confirmat,tot nu-mi venea sa cred,cand am auzit k nu l-au gasit am avut o mica speranta k n-a murit,dar vestea ce-a mai proasta a venit…l-au gasit…m-am dus la el acasa sa-l vad si sa ma conving…dar sicriul avea capacul pus din anumite motive,sincer pt mine el n-a murit,chiar daca i-am aprins o lumanare si ii voi mai aprinde la cimitir nu sunt convins ca a murit,probabil e mai bine asa…zic eu.referitor la ce a zis aLexA eu stiu ca a gresit cel putin odata…si-mi aduc aminte de noptile pierdute in cautarea unui capac de roata pt. SHW-mobilul lui si a gasit capacul la un matiz…l-a montat si i-a pus „shoricei” ca sa nu-l piarda.oricum sunt multe clipe foarte placute,comice petrecute alaturi de pretenashul nostru. odihneasca-se in pace si sa nu creada ca-l vom uita vreodata…:(

  • ZhuZhu spune:

    Sincer imi pare rau sa aud ce s-a intamplat, condoleante familiei,sunt sigura ca e intr-un loc mai bun, pacat prea tanar….sunt sigura ca e sus in cer si ne priveste si se uita la noi si se mandreste cu toti prietenii….Odihneasca-se in pace!!!!

  • Alexandra spune:

    Voi vorbiti despre lucrurile astea dar nu intelegeti durerea in sine.Este doar un gest uman ceea ce ai facut tu,Adelin insa ca scrii aici nu ajuta pe nimeni!Nici macar pe el,poate cel mult pe tine ca te face sa te simti cu sufletul impacat,atat!Mai bine viziteaza-i parintii cand poti si fii acolo alaturi de ei!Stiu despre ce vorbesc pt ca acum 6 saptamani mi-am pierdut fratele de 20 de ani!L-am iubit cel mai mult,incerc sa fiu puternica,si pt mine nimic,orice mi s-ar mai intampla in viata este egal cu 0.Durere mai mare ce oare sa fie>?sa port parintilor mei de grija ca stiu ce e in sufletul lor si sa nu pot sa plang,atunci cand vreau sa plang pt ca le fac rau?

    • Adelin spune:

      Văd că ai comentat fără să citeşti tot textul, sau fără a-l citi cu atenţie. Nu am scris ca să ajut pe cineva. Am scris pentru că la momentul respectiv a fost felul de a-i aduce un omagiu. Alţii au pus un mesaj pe profilul său de facebook, unii au făcut un colaj cu imagini şi l-au pus pe Facebook. Nu s-au întâmplat începând cu mine chestiile astea şi nici nu se vor sfârşi aici. Atunci când s-a întmplat chestia asta, nu ştie multă lume că în week-end-ul în care am venit de la Bucureşti acasă la Ploieşti special pentru înmormântare, a trebuit să renunţ la o activitate de ocazie ce mi-ar fi adus ceva bani în plus de cheltuială, pe lângă salariul meu. Am vrut să fiu alături de el, de familia şi cunoscuţii lui pe ultimul său drum. Nu am stat deloc cu mâinile în sân. Am făcut atât cât am putut să fac. Sper că nu ai comentat având vreo intenţie de a critica. În rest, toate bune!

  • Alexandra spune:

    Nu am comentat pentru a te critica…nicidecum,am vrut doar sa-ti spun ca cel mai bine e sa nu-i uiti familia si sa te duci sa-i vizitezi din cand in cand ca de asta au nevoie.Fratele meu a murit acum 6 saptamani intr-un accident si este durerea asemanatoare!Lui i-au facut prietenii lui grup pe facebook.Si scriu lucruri din inima si nu-ti spun cati l-au iubit si i-au fost alaturi.Dar in cazul nostru prietenii lui sunt aici langa parintii mei si langa mine.Si asta iti ridica moralul mult de tot,crede-ma!Am intrat intamplator pe blogul tau,am cautat cu totul si cu totul altceva!Sunt cuvinte frumoase cele scrise de tine si se vede ca sunt din suflet!Dar,repet:am vrut doar sa-ti spun sa nu-i uiti familia si sa fii langa ei,pentru ca prietenul tau asta isi doreste!Toate cele bune si tie!

  • Great paintings! This is the kind of info that should be shared across the web. Disgrace on the seek engines for not positioning this post upper! Come on over and visit my site . Thank you =)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *