Jos, soldaţii mei!

Şi dacă dau paste codului embed mai jos al următorului videoclip, o să spui că sunt un cocalar idiot, probabil agramat, care ascultă behăituri infecte ale unor ţigani împuţiţi… etc, etc, etc… Şi chiar dau paste. Ia fi atent acilea:

Bun, nu ştiu care ai avut curaj, dintre ăştia anti-manele, să dai click şi să asculţi până la capăt. Nu pare decât o altă ocazie de a se da in stambă a ţiganilor împuţiţi. Adică, aşa crezi, nu? Well, Dan Negru, căci de la el am aflat cum stă treaba (şi culmea, tot căutând ceva pe YouTube zilele trecute, am ajuns şi eu la videoclipul ăsta, dar nu i-am dat atenţie nici măcar o secundă), a publicat ieri, pe blog-ul personal următoarele cuvinte:

Gestul lui Florin Salam de a-si ingenunchia “soldatii”-orchestra- in fata unui copil bolnav in stadiu terminal, face cat Mamaia, Cerbul de aur si Eurovisionul la un loc…Niko, un pusti de 9 anisori si-a dorit sa-l vada pe Salam cantand la ziua lui…Boala incurabila era in stadiu terminal si nimeni nu-l mai putea salva…Florin si-a luat orchestra si a cantat gratis in fata lui Niko, in ziua in care acesta implinea 9 ani…Priviti filmuletul de mai jos, el face cat toate neologismele lui Patapievici si cat toate ifosele showbizului mizer…Ma plec in genunchi in fata lui Salam…

Peste doua saptamani, pustiul s-a stins…Viata e drumul nostru spre acasa…

Eh, la asta nu se aşteptau prea mulţi, nu? Şi faza e că deja au sărit ciobanii cu comentarii de genu’ „dacă a cântat moca, de  ce lua bani de la ăia pe acolo?” A venit şi răspunsu’: banii au fost donaţi familiei la final. Hai na! Nici la asta nu se aşteptau prea mulţi.

Anyway, trecând peste momentul de ironie, astfel de lucruri se întâmplă în viaţă. Şi sincer să fiu, decât să iau parte la momentel de zgârcenie şi ipocrizie ale „românilor„, mai bine iau parte la momentele de omenie ale ţiganilor. De multe ori, am avea ce să învăţăm de la ei. Dar e peste puterile unora să înţeleagă nişte lucruri simple ca „bună ziua!„. Ca să nu mai spun că majoritatea falnicilor luptători ce se războiesc cu manelele, după a 3-a bere sunt cei mai înfocaţi ascultători de manele, iar asta am trăit-o pe pielea mea de atâtea ori încât am pierdut numărătoarea. He he. 🙂

 

Până data viitoare…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *