Viaţa mea de gamer

Computer Pentru că nu am avut niciodată la dispoziţie ultima tehnologie în materie de calculatoare, nu am avut privilegiul de a putea juca pe calculatorul personal cele mai noi jocuri. Drept exemplu, de o săptămână am devenit foarte captivat de Railroad Tycoon 3, joc apărut în 2003. Am mai avut o tentativă de a-l juca acum vreo doi ani. Nu m-a atras prea mult. Pornind de la titlu, o să dau din degete astăzi pe tema jocurilor ce mi-au plăcut mie de-a lungul celor aproape 10 ani de când am un calculator.

Primul meu calculator a fost un mirific 486. Dăduse taică-miu la vremea aia aproape 300 de lei (3 milioane atunci). Fiind deja obişnuit cu mersul la sălile de internet (la momentul respectiv erau la modă, iar toată lumea mergea la sală să intre pe mIRC, să joace Counter, FIFA, GTA3 sau cine-ştie-ce mai făcea fiecare), nu mi-a fost prea greu să mă obişnuiesc cu el. HDD-u’ său mititel, comprimat pentru a oferi un spaţiu mai mare de stocare, a trecut prin multe. Instalam Windows-u’ (Windows 95 pe atunci, pe care trebuia să-l instalezi cunoscând câteva comenzi elementare de MS-DOS. Oare astăzi, copiii ăştia şmecheraşi care se dau ei prea pricepuţi într-ale calculatoarelor mai ştiu ce-i ăla MS-DOS sau cum se instalează un Windows 95 cu ajutorul unei dischete de boot?) din trei în trei zile şi mă distram la greu în Paint. Am dat după de Solitaire. Jucam cu orele zilnic. Totuşi, primul joc care m-a captivat cu adevărat a fost Stunts. Wow! Ţin minte şi acum că îmi construiam trasee dintre cele mai dificile şi încercam să bat recorduri peste recorduri.

După ce 486-le şi-a ispăşit pedeapsa aflându-se în slujba mea, a venit rândul unui Pentium 1 să intre pe mâinile mele. Am evoluat astfel de la Win’ 95 la Win 98, de la Stunts la NFS1, ca mai apoi să dau de NFS2, Doom 2, Duke Nukem 3D sau Wolfenstein 3D. Nu mi-au plăcut prea mult shooter-ele la viaţa mea. Ce mi-au plăcut însă au fost jocurile de strategie. Primul joc de strategie de care am dat a fost Settlers I. Mare brânză nu era de făcut. Construiai o fermă, tăiai nişte copaci, făceai nişte scânduri, prindeai nişte peşte, căutai aur, antrenai soldaţi şi îţi extindeai teritoriul. Aceleaşi lucruri le aveai de făcut şi în Settlers II, numai că grafica era îmbunătăţită mult (aşa cum era ea în ’96), cât şi gameplay-ul. Ăsta a fost primul joc de strategie care mi-a mâncat nopţi la rând în care încercam să îndeplinesc misiune după misiune. Şi când nu mai aveam misiuni de făcut, jucam pe hărţi random zile-n şir. Iar când am auzit că în 2006 cei de la Ubisoft scot o variantă îmbunătăţită a jocului original, The Settlers II 10th Anniversary, crede cineva că am stat prea mult pe gânduri până să-l joc? Aceleaşi condiţii de joc, dar grafică de 2006. Tare? Tare! Un joc a reuşit însă să-mi distragă atenţia de la Settlers. A fost vorba de Cossacks. Am dat de el pe vremea când aveam un Pentium I la 133 Mhz, l-am jucat până când nu mai puteam să-l joc. Am trecut după la jucatul lui pe un Pentium III la 1000 Mhz, dar m-am oprit iarăşi pentru că nu mai puteam să-l joc. Acum, pe laptop, un Sony Vaio dual core la 1,6 Ghz cu 1 Gb ram m-am apucat iar să joc Cossacks, dar o să mă opresc la un moment dat. De ce m-am tot oprit? Simplu. Am devenit prea bun pentru joc. Şi nu-i vorba de aroganţă. Este vorba doar de faptul că vrei să joci cu 3 adversari (Very Hard ca nivel de dificultate), construieşti câte ceva pe acolo vreo oră, două şi te trezeşti că un joc cu cerinţe minime destul de minime pierde din FPS-uri (frame-uri pe secundă) la greu. 😆 Probabil că atunci când voi trece la un vreun quad-core voi putea juca liniştit Cossacks.

Am avut o perioadă în care începuse să-mi placă să joc FIFA. Am început cu FIFA ’99, am dat de FIFA ’98 WC, am avut  şi o scurtă aventură cu FIFA 2001. M-am lăsat după de jocurile de genu’ ăsta pentru că a început să-mi vină mintea la cap. Momentan, nu ratez niciun moment de a lua peste picior pe oricine afirmă că este un fan la jocurilor de gen. Prefer pe de altă parte un manager de fotbal. La capitolul ăsta, m-am iniţiat cu The F.A. Premier League Football Manager 2002, am jucat o bună perioadă de timp, după care am trecut la Total Club Manager 2005 şi m-am cam oprit.

Al treilea calculator deţinut de mine, cum spuneam mai sus a fost un PIII. Odată cu el au apărut în viaţa mea de gamer Need for Speed Underground şi Need for Speed Underground 2. Pe lângă astea, printre bucăţi au început să-mi placă Heroes 3, Emperor: Rise of the Middle Kingdom (un joc pe care l-am descoperit încercând să caut jocuri ce aveau legătură cu Asia de Est, iar asta după ce am avut o perioadă bună de timp în care am fost obsedat de serialele coreene istorice difuzate de TVR 1), Call of Duty, Settlers III jocuri pe care le-am jucat, le-am rezolvat toate misiunile din campanii dar pe care le-am lăsat în vitrina cu amintiri. Totuşi, o variantă modificată de nişte băieţi deştepţi a Heroes 3 (Heroes 3 – In the Wake of Gods) încă îmi este dragă şi din când în când, atunci când am ceva timp liber la dispoziţie, o joc. Am dat la un moment peste King of the Road sau seria de jocuri 18 Wheels of Steel, dar astea nu sunt jocuri care să-mi atragă atenţia prea mult, iar asta din simplul motiv că nu ai altceva de făcut decât să conduci nişte camioane dintr-un oraş în altul livrând marfă. Sunt drăguţe, dar te plictisesc repede.

Toate jocurile astea le jucam pe vremea când aveam mult timp liber la dispoziţie. Între timp, o navetă de aproape 2 ani, o facultate, un job, multe locuri prin care am hoinărit, m-au făcut să las deoparte jocurile. Mai am ceva momente libere, puţine la număr în care mă apuc de unul din jocurile sus amintite, dar doar pentru relaxare, dacă alte căi de relaxare nu am deloc. Totuşi, întotdeauna găsesc timp să mă ocup de contul de pe www.xperteleven.com, un manager online de fotbal de care mă ţin din 2008 până astăzi şi nu mă văd renunţând la el. Este plăcerea mea nevinovată.

Well, cam atât despre viaţa mea de gamer de-a lungul a aproape 10 ani de zile de utilizare a computerului. Au fost rânduri scrise într-o după-amiză de luni petrecută în pat, într-un moment de relaxare.

 

Iar până data viitoare, zic să vă fie bine!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

4 comentarii

  • Andreea spune:

    Am un prieten care sta pana noaptea tarziu la calculator si joaca diverse jocuri online. A devenit prieten cu foarte multi gameri din toata tara, asta consider un lucru bun. Dar uneori aceste jocuri devin pure dependente…bila neagra.

    • Adelin spune:

      Eu mă bucur că pentru mine nu au devenit activităţi decât de relaxare. Nu fac o obişnuinţă din a juca un joc. Mă consider în limitele normale practic.

  • Oana spune:

    Ai jucat destul de mult(multe) la viața ta din câte văd. Eu nu te auzisem decât de Heroes 3 până acum. Restul sunt necunoscute pentru mine. :))

1 Trackback

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *