Înjur, dar…

Am mai spus-o de câteva ori, dar am CD-u’ zgâriat şi mă văd nevoit să repet: sunt o persoană vulgară. Înjur foarte mult. Iar pentru asta, am atras câteva antipatii din partea unora, ba la facultate, ba prin alte locuri. Bine, la toate astea am zis de fiecare dată ceva simplu şi la obiect: mă doare-n p…ensulă! Cine mi-e prieten mă apreciază aşa cum sunt, că nu sunt făurit doar din înjurături. Unde vreau să ajung este că, deşi înjur foarte mult, am şi eu limitele mele. Limite ale bunului simţ în general. Asta înseamnă că, în funcţie de interlocutorul meu, de mediul în care mă aflu, aleg să vorbesc vulgar sau nu. Pe blog de exemplu, am zis că nu e cazul să scriu cu tot cu înjurăturile aferente. Altfel, probabil că fiecare articol scris de mine ar fi avut un volum dublu de cuvinte.

Pornind de la cele scrise mai sus, nu prea înţeleg eu care-i treaba cu oamenii, în special cu oamenii foarte proşti. Ştiu că unii spun că nu trebuie să iei toţi proştii în seamă. Da, dar aşa bătută ce le-aş da unora. Pentru că un copil mic, dacă îl laşi nesupravegheat, ajunge la un moment dat să facă vreo năzbâtie. La fel şi proştii. Dacă îi laşi nesupravegheaţi, fac ei ce fac şi se dau în spectacol. De aceea apreciez oamenii care-şi administrează paginile de facebook aşa cum trebuie, moderând comentariile unor imbecili. De aceea apreciez unii artişti care dezactivează comentariile pentru videoclipurile lor. De aceea apreciez eu oamenii care au minte în general. Iar oamenii care au minte ştiu că nu este bine să laşi cretinii să-şi dea în petec.

Mă uit pe paginile de facebook ale unor oameni din mass-media, citesc comentarii la videoclipuri şi de fiecare dată mă întreb cam care-i problema unora. Pe mine, de exemplu, deşi nu am înghiţit deloc melodia lui Alex Velea, Minim doi, nu m-a văzut nimeni ducându-mă pe canalul unde şi-a postat-o pe YouTube şi să înjur de mama focului pentru că nu-mi place melodia. Chiar dacă nu sunt de acord cu ceea ce spune vedeta X pe facebook, nu mă apuc să etalez înjurături… pe scurt, am creier şi înţeleg faptul că deşi avem libertatea de exprimare în grădina noastră, ar fi cazul să avem şi bunul simţ şi să dăm dovadă că am absolvit cursurile pregătitoare de acasă în cei 7 ani de studiu. Dar e greu… că proşti sunt mulţi, alţii le îngăduie să-şi expună înjurăturile şi organele importante din corp după bunul plac.

Ca să aduci lucrurile pe o cale bună trebuie totuşi să îşi dea concursul toate părţile implicate, nu doar unii…

 

Până data viitoare, hai că pa!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Un comentariu

3 Trackbacks

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *