Lepşe

Am primit în ultima vreme câteva lepşe. Ar fi asta, asta, asta, asta şi asta. Peste primele două o să sar pentru că am o regulă simplă în ceea ce priveşte lepşele, pe care am mai amintit-o: nu preiau lepşele idioate.  Restul de 3 le voi aborda acum, aici, de faţă cu toată lumea.

1. Leapşa deconspirării, primită de la Aura Rusu.

E cu nişte întrebări mai personale, pe care am să încerc pe cât posibil să le fentez. Ia să văd ce-mi iese.

Ce faci când…
a) … eşti deprimat?
În general fac bine. Plânge sufleţelu’ în mine, sufăr în tăcere şi nu spun la nimeni ce am. Când trece, trece.
b) … esti nervos (supărat, frustrat, tra la la)?
După caz, prefer să nu fiu nervos şi mai ales prefer să nu mi se dea ocazia să fiu nervos. Dacă un om este cauza supărării mele, este nasol şi bine-ar fi să nu mă facă să-mi ies din fire. Next!
c) … eşti şocat, revoltat, perplexat (dubios cuvânt)?
Dacă sunt şocat, arăt a om şocat. Dacă sunt revoltat, fac gura mare cât pelicanu’. Dacă sunt perplexat, cumpăr banane de la non-stop înainte să închidă.
d) … eşti dezamăgit?
Eh, asta-i o stare normală pentru mine. Sunt dezamăgit de mine, de ceea ce-am făcut până acum în viaţă şi probabil ce voi face mai departe în viaţă. Şi de restu’ caramele.
e) … eşti fericit?
Când sunt fericit, se citeşte pe faţa mea. Toată lumea trebuie să ştie când sunt fericit. Nu sunt fericit prea des.
f) … nu te simţi bine din punct de vedere fizic?
Dacă nu mi-e bine fizic, dorm. Dorm cam rar…
g) … eşti surprins plăcut sau neplăcut?
La aşa întrebare pot răspunde doar cu menţiunea că a închis la non-stop.
h) … eşti criticat, ridiculizat, judecat?
În funcţie de persoana care mă critică aleg să intru în pământ de ruşine sau nu. Trebuie să fie omul care să nu-mi dea ocazia să mă apuc să-i întorc criticele şi ridiculizările la adresa mea, cu critici şi ridiculizări la adresa sa. Şi mă cam pricep să le întorc ca la Ploieşti.
i) … îţi este frică sau eşti îngrijorat?
Bate ceasu’ de rupe, îmi tremură mânuţele şi mă apucă neliniştea. Next!
j) … eşti într-o situaţie neplăcută în public?
Dintre toate lucrurile de pe lumea asta, să fiu într-o situaţie neplăcută în public nu vreau. Nici să mă gândesc cum aş reacţiona nu prea vreau.

Gata asta, acu’ hai cu următoarele 2.

2. Leapşa carierei blogosferice, primită de la Emil Călinescu, omul cu cel mai neinspirat titlu de blog din câte ştiu.

Acilea e cu nişte întrebări despre cum îi treaba cu blogging-u’. Am mai făcut una d-asta acum ceva vreme. Să încep deci.

a) De ce blogging-u’?
Iniţial dintr-o prostie. Acum este pentru că ştiu să scriu şi (cred că) am ceva de spus.
b) Câte bloguri ai avut? Şi câte ai momentan?
Înaintea ăstuia am mai avut un blog găzduit pe platforma blogspot. A venit vremea în care mi-am cumpărat domeniu, l-am şters pe cel vechi fără să preiau nimic de acolo şi am plecat de la zero cu blog-u’ ăsta. Altu’ nu-mi fac.
c) La ce vârstă ai avut primul blog şi ce vârstă ai acum?
În 2008, prin septembrie pe atunci când m-am apucat de treaba asta, aveam 19 ani şi ceva luni de zile. Acu’ mai am puţin şi fac 24 de ani. Sunt bătrân şi deprimat.
d) Primul blog şi-a atins apogeul pe care presupun că l-ai stabilit? Dar actualul?
Care apogeu, în care butoi? Nu ştiu, tati. Scriu fără să-mi pese de PR, poziţie în ZeList sau mai-ştiu-eu-ce. Chestiile alea din sidebar sunt doar pentru statistică, să văd cine şi de unde ajunge aici. Mă bucur când văd că lumea mă caută pe Google, iar ăsta cred că ar putea fi apogeul. De restu’ biscuiţi.
e) Ce gânduri „urâte” ai avut atunci când ţi-ai făcut blog-ul? Ştiai ce te aşteaptă?
Pe lângă faptul că mă gândesc că întrebarea asta e destul de idioată, zic că nu ştiam ce fac la momentul respectiv şi nici n-aveam habar de ce mă aştepta după. Au trecut 4 ani de atunci şi zic că m-am descurcat bine.
f) La început ştiai că se pot face bani din blogging?
Da, ştiam.
g) Câţi bani ai câştigat din blogging?
Pentru nu asta a fost interesu’ meu, să fac bani din blog, nu prea m-am zbătut. Până acum, bloagele mele, defunctu’ şi actualu’ au scos 100 de lei, din trei articole publicate în campaniile de pe www.blogmoney.ro.
h) Ai vrut vreodată să abandonezi blog-ul? De ce?
De vreo două sau trei ori şi nu prea contează de ce.
i) Te-ai lăsa de blogging? De ce?
Nu spun că m-aş lăsa, dar nu se ştie ce se întâmplă mai departe. Cât pot, scriu. Când nu mai pot, nu mai scriu.

Gata şi cu asta, hai cu ultima.

3. Leapşa străzii tale, primită tot de la Emil.

Asta-i grea rău. Să vorbesc despre strada mea. Păi, stau pe strada Trandafirilor, o stradă care nu ştiu unde începe şi nici unde se termină. Am câini mulţi pe strada asta, destui oameni de doi lei şi multe maşini care circulă pe acolo. Într-una din gropile de pe strada asta am scăpat un telefon şi i-am făcut praf display-u’ şi cred că de câteva ori în miez de noapte am făcut pipi pe strada asta.

 

Ura şi la gară… până data viitoare doar. 🙂

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *