Cronicuţă de film cu vampiri strălucitori

The Twilight Saga: Breaking Dawn - Part 2 Era sâmbătă pe la prânz… ieri mai exact. Dădeam câte un telefon de control să văd ce planuri avea lumea pentru seara ce urma să vină. La al doilea telefon a răsărit o ofertă de mers la film. Ce film? „The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2„, adică filmuleţu’ ăla pentru fetiţe melancolice care visează la nemurirea sufletului bătrân. Din toate cele 4 (sau 5, sau mama lor că nu mai ştiu cum e cu împărţitu’ ăsta) părţi, doar prima mi s-a părut interesantă. Spuneam eu după ce-am vizionat-o că regizorul este un om nebun, dar în sensul bun. Restu’ au fost doar pauze publicitare între momentu’ în care Bella vede strălucirea organului sexual al lui Edward şi momentul în care ea dă naştere rodului dragostei lor eterne şi devine vampiroaică. Abureli ieftine. Bun, am pierdut pe parcurs vreo două parţi, dar să trăiască tracker-ele pentru ăsta, că-n câteva ore mă pun la curent cu lipsa de informaţii pe care o aveam aseară când vizionam acest film deosebit de antrenant. De fapt nu…

… nu a fost un film antrenant. Cred că a fost cel mai plictisitor film pe care l-am văzut eu în ultima vreme. De la „The squid and the whale” nu am mai văzut ceva atât de plictisitor. Şi culmea este că eu cred că pot prinde toată acţiunea filmului, fără să ratez nimic, într-un text mai scurt decât ce-am scris până acum. 3, 2, 1… ŞTART!!

Bella devine vampir şi începe să descopere noile abilităţi pe care le-a căpătat când apare Edward şi ei stau de vorbă şi se duc la vânătoare şi Bella simte miros de om în apropiere dar nu îl mănâncă pentru că se poate abţine şi mănâncă în schimb o pumă după care merge acasă s-o vadă pe fii-sa despre care află că îi este sortită lu’ Jacob care s-a împăcat cu ideea că Edward o are mai lungă ca a alui şi să dă la fii-sa în schimb iar asta mică creşte într-un an cât alţii în 3 şi este mirosită de-o altă vampiră că ar putea să nu fie ceea ce este şi dă fuga la familia Volturi să dea cu pâra iar ăştia strâng haită mare cu care să meargă să-i killer-ească pe Culleni care au şi ei o armată de sugători strânsă după ce au călătorit în 5 minute pe 3 continente şi au stabilit că bătălia pe care nu vor s-o dea o să aibă loc la ei acasă pe câmpu’ cu viorele acoperite de zăpadă care cade pe pământ în timp ce Alice îi arată lu’ Aro că dacă dă drumu’ la muzică o să moară ca fraieru’ într-o luptă în care deşi sunt mai mulţi ăia ai lui o să piară pe rând până la ultimu’ lache dar pentru că el care ţine la dantura lui perfectă alege să nu fie nicio luptă pleacă toţi acasă şi se duc şi Cullenii acasă şi stau fericiţi pe prispă şi se bucură că vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi… o eternitate d-aia.

Ah, am depăşit cu câteva zeci de cuvinte. Care ai sânge în instalaţie bagă citit viteză la tot ce-am scris mai sus, dar dintr-o singură gură de aer. O shaorma pentru cine reuşeşte. Filmu’ ăsta a fost plictisitor, un film pentru care am cheltuit nişte bani total aiurea dându-i pe un bilet. Dar cum filmelea astea au publicul lor, public în ale cărui rânduri nu intru, nu prea am ce să fac eu. Poate că mă aştept din ce în ce mai mult la scenarii dintre cele mai complex, cu intrigi cât mai bine construite. O fi cazu’ să-mi mai temperez setea de puzzle-uri complicate. Totuşi, tre’ să spun că toată povestea astea simpluţă despre cum Bella face secs cu Edward, iar ei trăiesc fericiţi până la adânci… o eternitate, putea fi dată publicului într-o singură parte, de vreo 2 ore şi ceva. Toată lumea era fericită şi nimeni nu avea păreri de rău pentru banii cheltuiţi pe bilet. (punct)

 

Până data viitoare, ‘ai noroc şi la mai mare!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *