Habar n-avem…

ProstiaÎn jurul meu văd mereu oameni care se pricep la ceva. Fie că e băbuţa din tren care vorbeşte despre cum trebuie crescuţi copiii, fie că e profesoru’ ce-mi predă cursu’ de RM (materie aleasă la întâmplare), fie că e moderatorul de emisiune sportivă ce vorbeşte despre victoria Stelei de aseară în faţa lui dinamo. Sunt unii mai temperaţi, iar pe ăia o să-i las deoparte. Sunt şi ceilalţi, care cu patos dau impresia că ei sunt inteligenţii supremi, iar domeniul pe care ei îl abordează într-o discuţie este un domeniu pe care îl stăpânesc la perfecţie. Este genul de om care, aşa cum îmi place mie să spun, suferă de el ca melcul de viteză.

Chestia asta mă face să îmi dau seama că, în goana asta spre cunoaştere, în care fiecare credem că ştim ceea ce este mai bine, de fapt realizăm că nu ştim nimic. Ne irosim viaţa crezând cu tărie în existenţa cailor verzi pe pereţi, dar când închidem pentru ultima oară ochii ne vom da seama că de fapt nu am realizat nimic. Poate doar faptul că am continuat un ciclu.

Văd zilnic oameni. Oameni trişti, oameni veseli, oameni care par neutri. Văd oameni care se dau deştepţi şi nu sunt, văd oameni care se dau deştepţi şi sunt… dar văd şi oameni modeşti care nu spun nimic, dar deduci foarte uşor că sunt deştepţi. Văd fel de fel de oameni. Şi mă gândesc că fiecare gândeşte altfel despre viţă faţă de cel de lângă el. Mă gândesc că rar se găsesc oamenii care se să pună de acord în toate privinţele (asta dacă nu e chiar imposibil să fi de acord în toate privinţele cu cineva)

Din punctul meu de vedere, noi oamenii ştim de toate, dar nimic. Orbecăim în viaţa asta fără să ştim de unde venim şi încotro mergem. Nu te obosi să-mi spui că m-am găsit eu mai deştept să zic una şi alta pentru că, şi eu la fel ca toţi ceilalţi, habar nu am de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Sunt chiar confuz…

 

Până data viitoare…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Un comentariu

  • Anca spune:

    Eu cred ca fiecare om isi are, pur si simplu, momentele lui de certitudine. E dreptul, dar si nevoia lui, sa si le exprime atunci si asa cum simte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *