Ce vreau io de la două mii treişpe(?)

GandindAcum câteva săptămâni, Daniel Botea îmi pasa o leapşa în care trebuia să vorbesc de realizările mele blogosferice, planuri blogosferice şi alte asemenea. M-am uitat ca mâţa-n calendar la treaba aia pentru că nu am aşa ceva. Nu scriu pentru concursuri (decât ce-i în categoria Blogmoney), nu vânez trafic, nu particip la evenimente din lumea blogosferică şi nici nu spamez lumea cu activitatea mea pe acest blog. Ce fac aici, după cum am mai amintit, reprezintă momentele alea de câteva minute în care mie-mi vine o idee, o aştern pe foaia de Notepad, după care o aranjez aşa cum vreau să arate şi o pun aici. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Nu-mi pasă de PR, nu-mi pasă să am trafic cât mai mare sau comentatori cât mai mulţi. Dacă am însă parte de toate acestea amintite, zic să fie primite. Pe 18 ianuarie, când blog-ul ăsta va împlini un an de zile, am să vorbesc despre ce s-a întâmplat cu blog-ul în decursul primul an de viaţă. Acum însă o să vorbesc despre mine, cum de ceva vreme nu am mai făcut-o.

Aşadar, s-a terminat 2012. Am citit pe la unii cum s-au lăudat ei c-au făcut lucruri măreţe, alţii au venit cu păreri de rău că nu au făcut anumite lucruri. Iar toţi au aşteptări imense de la acest an. Am prostul obicei de a avea dreptate foarte des, şi spun că mulţi dintre cei care au aşteptări de la acest an, la finalul lui nu vor reuşi nici măcar jumătate din ce şi-au propus. Alţii vor face mult mai multe. Detaşându-mă puţin, nu-mi pasă de planu’ nimănui în ceea ce priveşte anul ăsta.

Despre mine ştiu că am avut un 2012 net mai bun decât 2011, un 2011 care a fost un an groaznic pentru mine, asta deşi cuvântul de ordine pe anul 2012 a fost navetă. De doi ani de zile sunt un navetist convins şi la cum stau lucrurile în momentul de faţă, acest lucru nu pare să se schimbe în scurta perioadă ce va urma. Mă pot lăuda cu peste 50.000 de km parcurşi cu trenul în ultimii doi ani. Mă pot lăuda astfel că am luat pulsul străzii mereu, că am întâlnit oameni în calea mea, am cunoscut oameni buni, oameni răi, oameni pe care îi respect, oameni pe care nu îi mai repesct, oameni care m-au dezamăgit crunt, oameni care mi-au împlinit aşteptările. Nu pot spune că le-am văzut pe toate, dar am văzut destule.

În 2012 am învăţat înainte de toate că mai am multe de învăţat. Am învăţat să nu-mi mai pese de toată lumea, am învăţat că vreau şi că trebuie să fiu mai arogant. De la 2012 am învăţat că toată lumea este pentru ea şi că rar mai găseşti oameni care să-ţi sară în ajutor atunci când ai nevoie, chiar şi din familie fiind. Am învăţat mai mult ca oricând că vreau să fiu doar eu cu mine. Că e bine, că e rău, momentan nu îmi pasă de altceva. Voi spune pas cu uşurinţă lucurilor de care m-am ataşat până acum şi voi accepta în viaţa mea alte lucruri. Voi păstra lucruri în mintea şi viaţa mea, dar voi accepta şi altele.

De la 2013 nu vreau decât linişte. Nu-mi propun lucruri superficiale, să citesc cărţi, să vizitez locuri, să fac, să dreg, să mai-ştiu-eu-ce. Astea sunt pentru alţii, cei ce sunt bloggeri mai pricepuţi şi mai buni decât mine. Anul ăsta vreau să îmi găsesc liniştea şi să reuşesc să răspund la câteva întrebări destul de simple pe care mi le tot pun. Vreau să fiu înainte de toate cel care vreau eu să fiu. Vreau însă să am lângă mine şi persoana sau persoanele care să mă ajute să fac toate lucrurile astea. De la 2013 nu cer multe, dar sper că măcar acele lucruri pe care le voi primi, pe alea să le merit. Că-n rest, le voi face eu pe toate, aşa cum le-am făcut şi până acum; de unul singur, hoinar în viaţa-mi şi în lume. Dacă nu reuşesc nimic din ce-mi propun anul acesta, nu este nicio problemă, căci sfârşitul lumii s-a decalat cu câţiva ani. Timp se pare că am…

 

Spre final, nu spun decât ce spun mereu: până data viitoare, te pupă Ade!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

2 comentarii

  • Mihaeladm spune:

    Ade, pot sa confirm ca nici nu te stradui sa-ti promovezi blogul, nici nu faci spam pentru el, desi ar merita promovat. Cat despre evenimentele din lumea blogosferica, sa stii ca te-ai distra sa asisti la o astfel de reuniune de blogari.
    Despre ajutorul pe care familia nu ti-l da cand ai nevoie de el … ma uit mereu cu mirare cum e posibil pe la altii sa se reuneasca toti la o masa mare de Sarbatori, sa se bucure impreuna, la noi niciodata nici nu s-a pus problema. 🙂
    Iti doresc sa ai parte de anul linistit pe care ti-l doresti!
    Dar m-au mirat 2 lucruri :
    de ce ai inteles ca trebuie sa fii mai arogant?
    cum de iti propui sa ai parte de lucruri pe care sa arati ca le meriti, cand toata lumea isi propune sa aiba parte in sfarsit de ceea ce i se cuvine? 🙂

    • Adelin spune:

      Trebuie să fiu mai arogant pentru că altfel, o voi lua razna. Nu mai vreau să îmi pese de toţi, nu mai vreau să ajut pe toată lumea, să fiu ăla care e simpatic (sau care măcare să încerce să fie simpatic) pentru toată lumea. E un fel de dinte pentru dinte, răspunsul meu pentru multele câte mi s-au întâmplat.

      Şi apoi, nu mai ştiu ce mi se cuvine. În mintea mea, visez la multe, dar am parte de prea puţine. Vreau doar să primesc de la viaţă acele lucruri simple, pe care să le merit. Altfel, iarăşi, o voi lua razna.

2 Trackbacks

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *