Sfaturi…

La psiholog Lumea asta, pentru mine, este sucită rău de tot. Aproape zilnic mi se demonstrează că tot ce credeam eu despre oameni erau poveşti de adormit copiii. Îmi este, sincer, din ce în ce mai greu să înţeleg unele comportamente ale oamenilor. Acum câţiva ani, dacă cineva vorbea cu mine despre ceva, atât cât mă pricepeam, mă apucam şi sfătuiam respectiva persoană aşa cum credeam eu că trebuie să se petreacă lucrurile. Nu aveam nicio problemă în a-i spune cuiva să facă ce credeam eu că-i bine. Acum însă, sunt reticent.

Sfaturile sunt bune. Avem nevoie să fim sfătuiţi. Dacă n-am fi avut nevoie de sfaturi, am fi fost fiinţe solitare şi am fi trăit fără să ne pese de ceilalţi. Este bine să ai pe cineva cu care să vorbeşti atunci când nu ştii încotro s-o apuci, atunci când crezi că nu poţi singur să desluşeşti tainele momentelor prin care treci. Fiecare avem momente de rătăcire psihică şi credem că n-o scoatem la capăt, asta deşi mulţi se bat cu pumnii-n piept că ei sunt duri şi rezistă la multe. Fiecare avem nevoie de oameni cu care să vorbim, cu care să ne sfătuim. Şi fiecare dintre noi ne luăm câte-o ţeapă la un moment dat…

Cum spuneam la început, cândva credeam ceva. Credeam că toţi oamenii sunt buni, că oamenii se ţin de promisiuni. Îmi plăcea să cred că dacă am stat de vorbă cu X, a doua zi omu’ s-ar fi apucat să facă cele promise. Şi recunosc că mi s-a întâmplat asta nu o dată, ci de mai multe ori, cu mai multe persoane. M-am ars de câteva ori. Sunt mulţi oamenii care m-au dezamăgit. Şi m-au dezamăgit pentru că nu s-au ţinut de cuvânt în ceea ce privea viaţa lor, nu pentru vreo chestie promisă mie.

Spuneam într-un articol că vreau să devin din ce în ce mai arogant. M-a întrebat atunci Mihaela de ce aş vrea să devin mai arogant. Păi e simplu: pentru că oamenii sunt aroganţi. Am ajuns să nu mai vreau să dau sfaturi. Iar sfaturile nu le dau pentru că aş fi un mare erudit. Nu, le dau pentru că mi se cer sau pentru că am habar despre ce dau un sfat. Dar nu mai vreau să dau sfaturi, pentru că nu mai vreau să mă consum eu pentru prostia şi incapacitatea unora de a se ţine de promisiuni făcute lor înşişi. De fapt, oamenii sunt răi, sunt egoişti şi egocentrici. De ce să nu fiu şi eu în trend? Oricum, am ajuns la un nivel la care pot spune că îmi dau seama destul de uşor de caracterul unui om… iar de cele mai multe ori, criteriile mele sunt dintre cele mai simple, dar ale dracului de concludente. Pot uşor să selctez oamenii cu care să vreau să stau de vorbă, dar şi pe cei pe care să îi evit.

Ce spui, vrei un sfat de la mine? Neah, nu vrei… că dacă l-ai vrea, înseamnă că te-ai încrede în judecata mea şi-ai încerca să ţii cont de ceea ce spun. Altfel, putem sta de vorbă despre orice…

 

Până data viitoare, succesuri!

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

3 comentarii

  • Tony spune:

    Si daca as primi un sfat de la tine si rezultatul n-ar fi cel asteptat, te-as invinui, ca doar sunt un ipocrit. Asta cred ca ai omis, cu sau fara stiinta 😀

  • Razvan spune:

    asa este avem nevoie de sfaturi numai ca unii sunt prea orgoliosi sa le ceara crezand ca le stiu ei pe toate,si sti cat ma bucura cand se demonstreaza contrariul Adelin?! nici nu ai idee,nu ca nu as fi si eu orgolios,dar am limita in tot ce fac..

    te saluta fratioru tau

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *