Meserii pentru copii (1 din 15)

Spuneam de-un mic experiment acum câteva zile. Începând de acum, o să-l pun în practică. Cele 15 articole (din cele peste 180) au fost alese. De acum până nu-ştiu-când, pe rând, într-o ordine aleatorie, o să iau articolele astea, o să le rescriu şi o să le public. Nu public articolele originale pentru că multe dintre chestiile scrise de mine pe vechiul blog mi se par simple porcarii, scrise de un puşti fără minte (nu că acum ar fi alta situaţia). Trec peste partea introductivă şi dau drumu’ la treabă.

Primul dintre articole este „Meserii pentru copii„. Era un mini top al câtorva meserii pe care ar putea copilaşii noştri să le îmbrăţişeze. Criteriul pentru care le-am ales a fost foarte simplu: cât de mulţi bani îţi aduce meseria respectivă? Bani buni sau bani răi, ca să mă exprim uşor artistic. Cele 5 meserii alese de mine erau:

  1. Controlor de tren (nu ştiu titulatura exactă, dar cu toţii îi spunem „naş”)
  2. Medic
  3. Poliţist
  4. Fotbalist
  5. Actor de filme pentru adulţi

Despre toate se pot spune de bine, fie că naşu’ ia şpagă în tren, fie că medicu’ ia şpagă pentru o adeverinţă simplă, că poliţistu’ ia şpagă ca să nu dea o amendă, fotbalistu’ ia o gălăgie de bani pentru nimic, sau ăla din filme porno despre care nu mai e nevoie să spun ce viaţă frumoasă duce şi mai e şi plătit. Părinţii ar fi tare mândri de copiii lor producând bani din meseriile astea. Asta, bineînţeles, cu ironia de rigoare la purtător. Şi plus de asta, nu se mai fac bani pe naşpa din meseriile astea cum se făceau odată. S-au schimbat vremurile… 😆

La un moment dat, având influenţe din exterior, orice copil îşi doreşte să fie ceva în viaţă; pompier, avocat, poliţist, doctor, etc. Uşor, uşor, când cresc, fiecare îşi dă seama că pentru altceva este făcut. Nu ştiu câţi oameni ajung ca la un moment dat, sa facă în viaţă ce visau când erau mici că o să facă, dar nu cred că este o statistică prea îmbucurătoare. Pe vremuri probabil că era mult mai uşor să-ţi duci la îndeplinire un vis. În ziua de astăzi însă, situaţia e alta. Agitaţia e mare, responsabilităţile sunt multe, alternativele sunt cu caru’… şi oamenii ie răi, astfel încât îţi sunt puse multe beţe-n roate.

Şi te faci mare, faci un liceu, faci o facultate (dacă le faci, că nu mă adresez doar unei categorii anume de oameni) şi ajungi să te gândeşti ce vrei să faci, ce job să ai. Primul lucru pe care ar trebui să-l faci ar fi să te gândeşti ce eşti capabil să faci, nu? Apoi, să vezi pe unde ai uşi deschise, nu? Apoi să vezi câţi bani ai putea să câştigi, nu? Te-ar interesa şi ce posibilităţi de avansare ai mai departe, nu? Mda, prea multe întrebări. Unele dintre ele au fost aseară abordate şi de cei de la Creative Monkeyz, în noul episod din RObotzi:

RObotzi, S03.Ep20 – Meserie

 

Atunci când scriam articolul original de la care am plecat cu ideea de azi vedeam viaţa mult mai simplu, criza nu era în floare ca acum, iar oamenii erau poate puţin mai relaxaţi. Între timp, m-am săturat că vorbesc cu prieteni care îmi spun că nu găsesc nimic de muncă, sau dacă găsesc, sunt nimicuri. Nici eu la ora actuală nu îmi găsesc ceva convenabil de muncă, deşi Bucureştiul e mare, dar eu sunt şi leneş. Meseriile pentru copii devin din ce în ce mai greu de obţinut…

 

Până data viitoare… serviciu uşor! 😆

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *