Eu, copilu' şi camionu'

Încă stau să mă gândesc dacă beneficiarul lucrului pe care o să vi-l arăt mai jos a fost mai entuziasmat decât mine în acele 70 de minute în care mi-am pus mintea la contribuţie pentru a realiza prima jucărie lego din viaţa-mi. Chiar am fost entuziasmat şi am lucrat cu pasiune… şi-aş putea spune că în condiţii de stres :lol:, pentru că în multe momente aveam monologuri de genu’:

– Alex, stai cuminte, lasă piesele.

– Alex, dacă nu stai cuminţel, nenicu’ nu mai lucrează la maşinuţă.

– Alex, dă-mi înapoi piesa aia.

He he… la 3 ani şi 5 luni e al naibii de amuzant să le pui beţe-n roate celor mai mari. 😆 Aşadar, iată ce-am făcut eu acum două seri, cu entuziasm şi bucurie în suflet.

lego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city projectlego city project

Beneficiarul. 😀lego city project

Iertată fie calitatea pozelor, dar n-am stofă de fotograf şi nici camera Samsung-ului meu GT-S6802 nu-i dintre cele mai strălucite. Am lucrat la camionu’ ăla o oră şi 10 minute, ca să-i fac o bucurie puştiului. O bucurie mi-a făcut şi mie puştiu’ a doua zi, ieri, când i-am făcut o vizită şi-am văzut că maşinoaia era demontată. 😆

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

7 comentarii

1 Trackback

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *