Scurte de duminică

 De mult n-am mai ars-o cu câte-o scurtă de-asta. Mno, cică aseară s-a întâmplat şi ediţia 2013 a Eurovision-ului, găzduită anul acesta de Suedia pentru că, nu-i aşa, anul trecut Loreen a cântat ceva fenomenal în Azerbaijan. Anul ăsta treaba a fost puţin nasoală din ce-am auzit şi puţin văzut. Nu tu melodii cine-ştie-ce, voturi CLAR geopolitice şi cam atât. Motiv pentru care, la anul am să trec pe lângă tot ce ţine de Eurovision cum trece Inter-City-u’ prin gara Brazi. Plus că întreg alaiul ăsta de comentarii negative la adresa lui Cezar (nu la adresa piesei, ci la adresa omului strict) mi-a provocat o oarecare scârbă. Cu toate grimasele lui, omul a cântat impecabil pe scenă. Uite că oamenii nu au trecut dincolo de prejudecăţi însă. Show-ul a existat, prestaţia a fost impecabilă. Voturile nu au venit însă. Românii din afara ţării, mai ales cei din Spania şi Italia nu au votat, sunt sigur, tocmai pentru că omu’ „cântă ca o femeie„. Deh, sunt tâmpiţi destui pe lumea asta. În rest, celalte ţări s-au susţinut una pe alta.

 Ieri m-am dus la târgul de job-uri organizat la Romexpo de către eJobs, eJobs EXPO Bucureşti 2013. Am aflat de treaba asta de la Luciana, schimbând 5 vorbe la telefon. Mi-am printat CV-ul, m-am urcat în tren de dimineaţă şi mi-am cărat fundul acolo în ideea că găsesc ceva. Eh, singura concluzie pe care pot să o trag după ziua de ieri e că îmi pare rău că nu m-am apucat de programare mai demult, un Java, un PHP. Se caută în draci acum, iar eu habar n-am o boabă din toate astea. În rest, call-center şi alte nebunii. Totuşi, am remarcat foarte multă lume, era chiar o coadă destul de consistentă, prezentă la standul Lidl. Era şi normal, doar se  dădeau cornuleţe moca.

Coadă la cornuleţe

 Acum ceva vreme însoţeam un prieten în încercarea lui de a-şi înscrie maşina proaspăt cumpărată. Ai de dat la bani şi de făcut la drumuri de la o instituţie la alta de nu-ţi poţi imagina. Unul din drumuri a fost la Serviciul Public Finanţe Locale Ploieşti. Nici nu cred că se făcuse 10 dimineaţa, dar coada era destul de mare. Noroc cu sistemul bazat pe bonuri de ordine. Îţi iei unul şi-ţi aştepţi cuminte rândul. Asta-i o dovadă clară de cum ar trebui să decurgă lucrurile. Problema a apărut în momentul în care în instituţie erau, cred, peste 30 de persoane care aşteptau să fie preluate de doar 2 ghişeuri, din 6. Şi când să apară o urmă de speranţă pentru oamenii prezenţi prin apariţia unei funcţionare la un al treilea ghişeu, văd că unul din celelalte două se închide. Eh, nu vă imaginaţi că lumea înjura printre dinţi, nicidecum. 😆
Serviciul Public de Finanţe Locale Ploieşti

• M-am apucat zilele astea de un nou serial. House of lies se numeşte şi trebuie să spun că îmi place. Îmi place umorul personajelor şi felul cum se tachinează, dar mai ales îmi place felul cu Marty vede rezolvarea lucrurilor. Nu, eu nu mă uit la seriale pentru acţiunea directă, ca să spun aşa, cum cineva îmi spunea că se uită la Dexter ca să vadă cum omoară Dexter criminali. Nu, eu mă uit la alte lucruri, iar în House of lies am găsit câteva lucruri frumoase, cum am găsit în C.S.I. Las Vegas, Lie to me, House M.D., White Collar, Dexter sau în Anger Management.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *