Nu-mi place liniştea

pulling hair outDacă tot vorbeam ieri de strada mea cea liniştită, hai să vorbesc astăzi de faptul că nu-mi place liniştea. În mintea mea un mare terci de ceva vreme încoa’, iar pe zi ce trece îmi micşorez orizontul vizual din ce în ce mai mult. Ochelarii mei de cal sunt din ce în ce mai buni.

Vara asta a fost foarte liniştită pentru mine, practic, n-am făcut nimic. Urăsc asta. Am ieşit şi eu într-o seară la un concert în Ploieşti, iar când m-am văzut înconjurat de atât de mulţi oameni, aveam o stare de linişte, ceva nu-mi convenea. Unde mai pui că îmi venea să pocnesc pe fiecare individ care se lovea de mine. Nu pentru că ar fi făcut-o intenţionat, aş fi ipocrit să spun asta, dar aşa mă simţeam.

Se fac ceva lucrări la reţeaua publică de electricitate pe aici pe la mine. Aşa că vreo 2 week-end-uri au fost petrecute de cartierul nostru fără curent electric de la 8 dimineaţa până pe la 2 după-amiază. O astfel de zi am petrecut-o sâmbăta ce tocmai a trecut. De dormit, n-am mai putut să dorm de pe la vreo 9 şi puţin, curent electric nu era, să ieşi afară nu aveai cu cine, bateria la telefon era terminată, dacă era să faci ceva pentru restanţele la facultate aveai nevoie de internet. Aşa că am stat vreo oră, două în pat, uitându-mă la tavan. Cele mai cumplite două ore petrecute de mine în ultima vreme. Nu-mi place liniştea.

Contrar faptului că ştiu că nu-mi prieşte liniştea, nu-mi prieşte ideea de a fi un lup singuratic, fix asta am făcut în ultimul an de zile. Ard de nerăbdare să schimb o vorbă cu cineva, vreau să am cu cine să discut chestiile pe care le gândesc şi le simt, dar totodată nu fac nimic în sprijinul a ceea ce vreau. Nici măcar nu mă plâng de ceva. Pur şi simplu stau pasiv, nu fac nimic. O iau la vale…

Am scris articolul ăsta pentru că aşa am vrut, pentru că îl aveam în minte de ceva vreme, dar nu-mi găseam cuvintele. Nici acum nu a ieşit ceea ce-am vrut eu să iasă. Nici mâine, nici poimâine nu cred că îmi voi alege cum trebuie cuvintele. Ştiu doar că regret multe decizii pe care le-am luat, regret multe fapte făcute de mine şi mă scoate din sărite să văd cum îmi umblă în gânduri chestiile pe care le regret. Aşa ajung să vorbesc singur pe stradă… bine că nu văd dacă mă vede cineva vorbind singur pe stradă…

 

Nu-mi place liniştea! Vreau agitaţie în viaţa mea.

 

Mâine bag muzică.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *