„Gânduri random”, o ard eu hipstăreşte…

Băi, nu mi-e greu să deschid o ferestruică nouă, să dau un search şi să înțeleg ce-i ăla hipster. Dar nu vreau, aşa că zic că habar n-am dacă ce-am scris eu în titlu o să se pupe-n vreun fel  cu ceea ce scriu eu în articolu’ de față.

Bun, ieri şi azi am ars-o copilăreşte, da’ rău de tot. Azi cu predilecție. Un exemplu pot să-l dau arătându-vă imaginea următoare. puzzle

Da, am stat şi-am făcut un puzzle cu un puşti de 4 ani. Acelaşi puşti pentru care în martie construiam prima jucărie lego din viaţa mea. Azi am stat şi-am făcut un puzzle cu el, am fost să îl urmăresc pentru prima oară la serbarea de la grădiniţă, am vorbit cu el pe limba lui, ne-am jucat şi ne-am distrat. Nu, nu-i fi-miu, dar dacă ar fi fost, eram cel mai fericit.

Cum am spus, ieri şi azi am ars-o copilăreşte. Azi mai mult ca ieri. Şi în timp ce-o ardeam eu copilăreşte, intram pe facebook (doar pe facebook, că n-aveam chef să vizitez şi alte site-uri de pe telefon) şi vedeam cum lumea se arăta îngrijorată de Roşia Montană, de Pungeşti, de taxarea autostopului (sau o cretinătate de genu’, că n-am stat să cercetez îndeaproape), de preşedintele TVR… etc, etc, că aţi prins ideea, nu s’teţi nişte cititori tâmpiţi ăştia care s’teţi ai mei. Ei bine, oamenii aveau alte preocupări, preocupări care-i fac să uite de faptul că suntem în luna decembrie, luna aia în care spiritul sărbătorilor de iarnă ar trebui să ne cuprindă şi să ne facă mai buni, că-n restu’ anului suntem nişte nenorociţi ordinari. Da, suntem, că şi eu am momentele mele în care sunt un nenorocit de om.

Şi pentru că observam cum eu eram pe treaba mea, în timp ce alţii erau pe treaba lor, m-am gândit eu ce bine e să te rupi de chestii câteodată, ce bine e să stai şi să te joci cu un copil, ce bine e să ieşi şi să schimbi o vorbă cu cineva. La ora actuală, să ies în stradă pentru vreuna din cauzele pentru care ies oamenii în stradă zilele astea, nu mă ajută pe mine personal cu absolut nimic. Să îmi pese de fel de fel de rahturi politice şi mediatice, iarăşi, nu mă ajută cu nimic. Aşa că m-am bucurat de compania unui copil spre exemplu. Chestia asta m-a ajutat enorm de mult.

E decembrie, e luna aia urâtă pentru mine. Aşa că, pentru a o face mai bună, am colindele lângă mine, am compania unor persoane dragi mie… şi am renunţat la a mă interesa în vreun fel de problemele arzătoare ale neamului nost’.

Aşa-i că nu s-a pupat titlul cu articolul?

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

8 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *