Bianca, tragedia şi viscolul

Nu cred că mă contrazice nimeni atunci când spun că principalele subiecte arzătoare ale mass-mediei în ultimele două săptămâni au fost, în ordine: scandalul triunghiului amoros în care a fost implicată Bianca Drăguşanu şi toate rahaturile aferente, tragedia avitatică în urma căreia pilotul Adrian Iovan şi studenta Aurelia Ion şi-au pierdut viaţa, iar acum viscolul care a închis atâtea drumuri în ţară şi ţine atâţia oameni în case.

Bun, deşi titlul meu o include şi pe Bianca, e clar că nu o să vreau să mai vorbesc despre căcatul ăsta. Mă rog chiar ca mass-media să nu-şi aducă aminte de ea după ce trece perioada asta de foc cu viscolul, sau, dacă se poate, să apară un alt subiect, din dezbaterea căruia să înţelegem şi noi lucruri bune. Zic şi eu…

 

Despre Adrian Iovan, iarăşi, nu sunt prea multe pe care eu să am dreptul să le spun. Din ce-am înţeles zilele astea, omul este totuşi un erou pentru că în primă instanţă, în urma aterizării forţate pe care a efectuat-o, toţi ocupanţii avionului au scăpat cu viaţă. Dacă mai târziu s-au produs nişte extorsiuni ale unor degajamente neuronale şi s-a întâmplat ca cei doi amintiţi mai devreme să cedeze lupta cu viaţa, asta e altă mâncare de peşte. Dar Adrian Iovan s-a stins din viaţă ca un erou, asta este clar. Mihai Sturzu, solistul trupei Hi-Q, deputat USL şi un nene care deţine un brevet de pilot – deci ştie care-i brânza în cazul ăsta – declara ieri următoarele:

“Ultima manevra a fost impecabila, merita nota 10+! Orice pilot, inca din scoala, invata ce trebuie sa faca in cazuri speciale – ramai fara un motor, avionul givreaza, trebuie sa aterizezi de urgenta un avion care nu mai ajunge la destinatie. In scoala se fac exercitii de aterizare fara motor, fara flaps, aterizare in camp deschis altundeva decat pe pista aerodromului. Insa, nu exista exercitii de aterizat in padure sau in apa, pentru ca ai distruge avionul, toti cursantii invata teoria, doar ca in practica unii pot, altii nu”

Mai înţelesesem eu că ar fi întrebat la un momentat domnu’ Sturzu ce-ar fi căutat studenta în avionul respectiv. Sper să nu fie adevărat. În rest, revenind la accident, marele meu regret este că de fiecare dată când se vorbesc de astfel de lucruri şi sunt arătaţi oameni cu degetul, niciodată nu se face nimic, sau aproape niciodată. La dat din gură ne pricepem, la acuzat autorităţi ne pricepem, la o grămadă de căcaturi ne pricepem, dar când vine momentul să facem ceva, nu facem nimic. Că aşa suntem, nişte români proşti şi leneşi. Aşteptăm să se facă totul din cer. Dăm vina pe autorităţi, dăm vina pe toată lumea, iar din când în când îl mai lăudăm pe unul, îl facem erou că ar fi făcut o mare brânză, că până la urmă tot ce-a făcut Adrian Iovan a fost să îşi facă datoria, nimic mai mult, nimic mai puţin. Mă rog, cum spuneam, s-a vorbit, s-au arătat cu degetul nişte oameni, dar nimic nu se va schimba. Sper să mi se facă în ciudă şi să se schimbe ceva…

 

Eh, de ieri a început show-u’ la noi. Oficial, s-a trecut de la regimul de primăvară la regimul de iarnă. Chestia asta a adus la pachet un viscol de toată frumuseţea în sudul ţării. Habar n-am ce-i în restul regiunilor ţării, dar eu se pare că acum mă aflu în cea mai naşpa zonă, în Buzău. Buzau - Parcul tineretuluiSunt blocat aici, deşi mâine trebuia să plec spre casă. Poa’ să fiu anunţat eu că am câştigat la Loto şi că dacă nu mă prezint mâine în Ploieşti, nu pot să îmi ridic premiul, că tot nu mă urc în tren sau în maşină să plec de aici. Nu sunt inconştient, nu sunt un cretin şi-un idiot, lucru pe care nu-l pot spune despre foarte mulţi dintre românii mei frumoşi. Ei bine, au văzut oamenii ce-i afară şi au zis că na, e ok, poa’ să plece la drum. Sigur, nu vorbesc despre cei care, de exemplu, erau plecaţi de aseară din Satul Mare, iar azi trebuiau să ajungă la Constanţa. Ălora, saracii, nu ai ce să le zici. Dar avem, de exemplu, cazul ăsta, un caz de oameni tâmpiţi, care au pus mai presus de siguranţa lor faptul că au dat nişte bani pe o cazare nu-ştiu-unde. Eh, şi problema cu noi, românii, e că nu sunt un popor civilizat. Că de-am fi fost, oamenii stăteau în case când auzeau că e rost de zăpadă nesimţită, autorităţile ar fi intervenit prompt dacă ar fi fost rost de zăpadă nesimţită, iar în caz de nevoie, dacă plăteai o excursie, ţi se returnau banii sau erai programat în alte dăţi dacă tu nu puteai ajunge acolo din cauza condiţiilor meteorologice şi tot aşa. E un întreg cerc de-ăsta vicios, care ne face să stăm în loc, mai la toate capitolele. Ceea ce-ar fi de înţeles din partea autorităţilor în astfel de zile cu vreme urâtă e următorul lucru: STAŢI DRACULUI ÎN CASE!!! Aia e, pierzi examenu’ de mâine, pierzi cazarea la munte, nu te mai f**i cu aia de-ai prostit-o şi e din comuna vecină, ş.a.m.d., asta-i soarta, tati. Stai dracului în casă, iar dacă ai vreo cârciumă prin apropiere, la vreo doi paşi de casă, mer’i de ia-ţi două kile de cartofi şi mân’ci cartofi prăjiţi două zile. Cu trenu’ nu merge, cu maşina nu merge, prin aer nici atât. Şi astfel poţi lăsa autorităţile alea pe care le huleşti să-şi facă datoria… 

 

Problema la noi e că nu învăţăm nimic din nimic. Nici din cazul Biancăi Drăguşanu, nici din tragedia în care doi oameni şi-au pierdut viaţa, nici din ceea ce se face greşit în cazuri de-astea, când vremea e nasoală. Bă, nimic nu înţelegem, că de, avem memoria scurtă, de câteva secunde…

Sigur, eu de fiecare dată vorbesc singur, ştiu…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *