Sunt mult prea calm… uneori

mno-sezi-bland-si-pastreaza-ti-calmulUn nou an, noi aşteptări. Am început anul salutându-mă cu vecinii din cartier, după care, căutat-am un număr de telefon ca să comand un taxi. Se ivise ocazia de a ajunge în Ploieşti şi de a petrece cu nişte prieteni vechi.

Aşa că m-am pus, am căutat numărul, am sunat, zis-am unde sunt, datu-mi-am număru’ de telefon, m-a sunat ‘napoi un nene taximetrist, i-am zis de unde poa’ să vină să mă adune de pe drum, a venit în nici 10 minute – din Ploieşti până în Brazi sunt ceva kilometri, nu mulţi, dar sunt – i-am spus unde o să mergem şi-am plecat la drum. Fiind un pic peste 12 noaptea, ne-am urat de sănătate, de-un an mai bun, de chestii, de trestii. Am vorbit cam tot drumul, de una, de alta.

Eh, la intrarea în Ploieşti m-am uitat la aparatul omului şi l-am făcut atent că am intrat în oraş şi că e cazul să schimbe tariful. Răspunsul a fost simplu. „Păi nu, că în noaptea asta aşa avem tariful peste tot„. Hai nu, pe bune? Evident, mă luase omul de gâscă şi a zis că face un ban cinstit. Banii respectivi nu i-a băgat în buzunar, pe sub mână. 🙂 Omul are o normă de făcut pe lună, a găsit imediat o posibilitate simplă.

Problema e la mine. Deşi este clar că ceea ce-a făcut nenea respectiv nu tre’ să se facă într-o lume cilivizată, eu mi-am păstrat calmul şi am continuat discuţia. Am gândit că de la 2.39 lei/km etraurban până la 1.79 lei/km intraurban nu e diferenţă mare, în Ploieşti nu aveam de mers mai mult de 5, 6, 7 km, aşa că în mintea mea am zis că nu e cazul să mă ţigănesc. Era noaptea de Anul Nou, nu avea rost să o încep ţigănindu-mă pentru o diferenţă de câţiva lei.

Şi nu e vorba de seara dintre ani. În general, aleg să nu mă agit pentru unele chestii. Nu mă agit dacă văd că un kilogram de ulei pe care-l cumpăr este mai scump cu 1 leu faţă de un alta magazin. Nu mă agit în faţa unor taximeTRIŞTI de genu’ care, din dorinţa de a-şi face norma cât mai repede, te iau de gâscă. Trec cu vederea destul de multe chestii, la cum, de exemplu, am trecut cu vederea atunci când naşu’ în tren mi-a tăiat un bilet întreg, deşi eu îi spusesem clar că fiind student, ar trebui să am reducere.

Iar pe lângă agitatul faţă de gesturi şi lucruri, nu mă mai agit pentru oameni… dar asta într-un alt articol, zilele astea…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

6 comentarii

  • Larisa spune:

    Deci ai rămas gâscă. Nici eu nu mă ţigănesc, însă filtrez fiecare pas şi în funcţie de cum se comportă las mai mult, mai puţin sau deloc bacşiş.

    • Adelin spune:

      Da, am preferat să rămân gâscă. Dar oricum, cursa a făcut 24,5 lei, 25 de lei şi-a primit. Altfel, dacă schimba taxatorul şi trecea la tariful de oraş, dacă era cursa 20 de lei, atunci primea 5 lei bacşiş, iar banii ăia îi băga în buzunar…

      • Larisa spune:

        Trebuie doar să nu-ţi consumi prea multă energie cu ei şi să gestionezi din scurt situaţiile în care eşti pus în faţa lor…

        • Adelin spune:

          M-am lăsat luat de gâscă doar pentru că l-am văzut om ok aşa, trecut de 50 de ani, trecut prin multe.

          Deobicei sunt genul de om care gestionează situaţiile de genul destul de bine… poate cu prea mult calm aş putea spune. 😆

  • Alki spune:

    Cum dracu’ pot fi unii calmi, nu stiu.
    Dar eu, de la atata stress, pai… daca pui degetul pe mine, explodez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *