Când îmi pasă şi când nu…

Este la modă să fii la modă. Oricât s-ar bate câte unu’ cu pumnii în piept că n-ar fi aşa, asta-i tendinţa societăţii în care trăim noi astăzi. Este la modă să mergi după tendinţe. Sigur, avem persoanele care nu vor în ruptul capului să fie la modă, aşa că tot timpul fac lucrurile contrar tendinţelor. Mie îmi place să cred că nu fac parte din niciuna dintre categoriile expuse anterior, nu sunt nici dintre cei care-s mereu la modă, nici dintre cei care sunt contra curentelor. Eu, aşa cum mă descriam la un moment dat, sunt un om mediocru… un om de mijloc. Eh, am momentele mele, când fine mă dau după tendinţe, fie când sunt total contra tendinţelor. Iar chestia o fac dintr-un singur motiv. Fac, zic, şi apreciez numai ce-mi place. De exemplu, dacă mie îmi place de Adrian Minune, păi fac în aşa fel încât să spun chestia asta public, fără ca mie să-mi pese de faptul că m-aş trezi apoi cu frigiderul umplut de către antimanelişti. Asta decid eu să fac, asta fac. De asemenea, dacă mie nu-mi place că toată lumea intră pe 9gag, mă declar impotriva acestui lucru şi, la fel, o fac fără să-mi pese de faptul că mă înjură careva pen’ că-s împotriva tendinţelor.

Acestea fiind clarificate, menţionez că e la modă să te arăţi preocupat de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Pentru cine nu ştie – 😆 – în Ucraina e ori război civil, ori revoluţie, una din două, habar n-am care şi nu-mi prea pasă care. De ce nu-mi pasă? Păi motivul este cât se poate de simplu; se întâmplă în Ucraina, nu în România. Şi dacă s-ar fi întâmplat în România, mi-ar fi păsat doar dacă acest fel de revoltă ar fi izbucnit pen’ că lumea s-ar fi săturat de aceleaşi lucruri de care m-am săturat şi eu. Ştiu, dă în ignoranţă şi uşoară ipocrizie chestia asta. Însă nu-i aşa.

De exemplu, lumea a ieşit cu sutele, miile , habar n-am câţi, ca să protesteze pe străzile capitalei împotriva proiectului de la Roşia Montană. Care era motivaţia principală a oamenilor? Păi că demararea proiectului respectiv ar constitui un pericol pentru ecosistemul de acolo. Eh, dacă aşa stau lucrurile, eu nu ies în stradă ca să susţin asemenea idee. A nu se înţelege că sunt de acord cu distrugerea ecosistemelor sau a altor tâmpenii ce s-ar putea înţelege citindu-se fraza anterioară. Ah, dacă oamenii ar fi ieşit în stradă să spună că nu sunt de acord cu exploatarea pentru că nu statul român este principalul beneficiar al banilor care se fac acolo, atunci aş fi ieşit şi eu în stradă un pic aşa. Un pic numa’, pen’ că şi acolo ar fi fost multe de zis.

Revin la treaba cu Ucraina. Eh, pe lângă cei pe care-i încearcă empatia în ceea ce-i priveşte pe vecinii noştri de la nord, au apărut şi ceilalţi, cei care spun că cu un like dat pe Facebook, un share dat tot acolo, un tweet mic şi +1 dat pe G+, nu se face primăvară. Într-adevăr, le dau dreptate, nu se face primăvară cu aşa ceva. Cu toate astea, un share mic acolo mai dezvoltă o discuţie, o dezbatere între doi manelişti despre preşedintele Ucrainei, merge, se acceptă. Discuţia e destul de lungă…

Într-altă ordine de idei, îi înţeleg pe câte unii. De exemplu, îl înţeleg pe Mantzy atunci când spune chestia asta, îl înţeleg şi pe pr’etenu’ Bogdan când spune ce spune. Îi înţeleg şi pe mulţi alţii, dar nu mi-aduc aminte de exemple acum şi nici nu vreau să ping-uiesc prea multe blog-uri, ca să nu crează vreunu’ că al’ceva vânez acum, nu să spun că înţeleg puncte dă vedere.

Când îmi pasă mie? Uite, atunci când ceea ce se întâmplă mă priveşte pe mine direct. De exemplu, dacă-şi mai aduce cineva aminte, acum 10 ani a explodat un camion plin cu azotat de amoniu la Mihăileşti. Păi, comuna aia e comuna în care am copilărit eu. Casa bunicilor mei, deşi la aproape 2 km liniari distanţă, s-a ales cu nişte geamuri sparte şi nişte uşi deranjate din somnul lor petrecut în balamale. Mai ştiam şi, aşa din vedere, pe-un nene de-a murit atunci. Normal, un share pe facebook aş fi dat la o ştire ca aia, dacă ar fi existat Facebook-ul la momentul respectiv. Eh, atunci îmi pasă mie de ce se întâmplă.

Când nu-mi pasă? Ce, mai are rost să răspund când nu-mi pasă? Bine, hai că răspund. Nu-mi pasă de ceea ce se-ntâmplă atunci când nu mă priveşte în mod direct ceea ce se-ntâmplă. De ce să-mi pese mie acum de ce se-ntâmplă în Ucraina? De ce-mi fi păsat de Roşia Montană, de ce se-ntâmpla la Pungeşti? Mă aleg eu cu ceva dacă-mi pasă de chestiile astea? Sigur, este interpretabil tot ce zic şi-ar putea să vină câte unu’ care să-mi spună că deşi nu mă privesc în mod direct, sunt totuşi chestii care se pot resfrânge asupra mea mai târziu. Desigur, accept acest punct de vedere, pen’ că este unul foarte bun. Dar vin şi eu şi spun că mai târziu e mai târziu. Acum mă preocupă alte chestii, pe care eu le consider mai importante. Aşa mai dau un motiv pentru care nu-mi pasă când se-ntâmplă ceva; pentru că am alte lucruri la momentul respectiv de care-mi pasă.

Şi iarăşi revin la subiectul arzător al ultimelor zile, ceea ce se-ntâmplă-n Ucraina. O să-mi pese de chestia asta dacă, printr-o succesiune foarte nefericită de evenimente, ar ajunge şi pe la noi, pe meleagurile noastre mioritice, acest gen de conflict. Atunci o să mă fiu teribil de îngrijorat. Până atunci, stau nepăsător. Mai citesc un banc, mai ascult o muzică, mai văd un film, mai dau pe la facultate, mai îmi caut de muncă… de-astea, de-ale mele…

Ca să fac şi pă dăşteptu’, iaca poză.

nu imi pasa

Ştiu, nu-ţi pasă că nu-mi pasă. De-aia nu-mi pasă. 🙂

Şi încă o chestie. Ştiu, nu m-a întrebat nimeni nimic…

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

6 comentarii

  • animal00 spune:

    riscul este ca atunci cand incepe sa iti pese sa fie prea tarziu

  • Mihaeladm spune:

    Is de acord cu argumentul lui Animaloo, nu doar in chestiunea de fata, ci in general in viata : cand incepe sa ne pese, de oameni, de mediu, de tot, atunci deja raul e facut si degeaba ne mai pasa.
    La partea cu moda sunt de acord cu tine, nu e bine nici sa o urmezi prosteste tot timpul, nici sa fii contra ei in permanenta. Suntem diferiti si trebuie sa preluam doar ce ni se potriveste si ne place.
    La partea cu indiferenta sociala sau fata de mediu … aici nu sunt de acord. Pentru simplul fapt ca traim intr-o societate, nu intr-o alaturare de indivizi. Iar daca vrem ca societatea asta sa functioneze bine si civilizat, atunci trebuie sa ne pese, fiindca suntem toti interconectati.
    Faptul ca noi avem impresia ca traim fiecare in bula noastra si ne izolam acolo ne duce la toate prostiile care ni se intampla : dictaturi, dezastre de mediu, salariati platiti de mizerie sau calcati in picioare de sefi … toate fiindca fiecaruia ii pasa doar de sine, fara solidaritate sau simt civic.
    Comoditatea asta aparenta mai tarziu se sparge tot in capul nostru, iar pe termen lung in capul copiilor nostri.

    • Adelin spune:

      Măi oameni buni, staţi un pic s-o lămurim. Nu de alta, dar discuţia se abate total de la ce voiam eu să spun în articol. Staţi aşa un pic, că nu vă contrazic pe absolut niciunu’ dintre voi, nici pe Bogdan (Animaloo), nici pe tine, Mihaela. Nu de alta, dar alea-s lucruri pe care le gândesc şi eu. Cu toate astea, scuzaţi-mă, dar faptul că în Ucraina se întâmplă nişte lucruri acum, pe mine, oricât aţi încerca să-mi demonstraţi contrariul, pe mine nici nu mă avantajează, nici nu mă dezavantajează. Şi-atunci, de ce să mă arăt eu îngrijorat?

      Iar altă idee, a nu se confudea ceea ce-am spus eu, că nu-mi pasă de evenimentele din Ucraina, cu faptul că-s vreun cretin căruia nu-i pasă c-au murit oameni. Departe de mine gândul ăsta.

      Mai pe scurt, ceea ce se întâmplă acolo nu este deloc ok, indiferent că era vorba de felul cum preşedintele conducea ţara, sau că era vorba de violenţele forţelor de oridine sau chiar violenţele poporului. Nu este deloc ok niciuna din chestiile astea. Dar, că aici voiam eu să ajung până la final, de aici până la a mă apuca să scriu texte peste texte pe feisbuc, să vorbesc cu fel de fel de oameni numai despre chestia asa, e cale lungă, fraţilor. Puii mei…

  • Mihaeladm spune:

    ahh, am inteles acum. Tu de fapt vroiai sa combati o atitudine ipocrita.
    In lista mea pe fb apar inclusiv din aceia care tin mai mult la drepturile animalelor decat la drepaturile omului si zilnic imi afiseaza poze cu cate un caine ranit sau un taur macelarit.
    Nah, tre sa accept ca fiecare isi gaseste cate o cauza pentru care … sa posteze pe facebook 😉
    ps. eu ti-am spus ca e bine sa ai buton din ala care sa ne aboneze la reply-urile ulterioare la commet-uri. 🙂

    • Adelin spune:

      Fiecare alege să gândească şi să procedeze cum vreau. Eu aleg să nu mă agit pentru lucrurile care nu mă privesc în mod direct. Sigur, am defectele mele, mă agit pentru multe chestii, dar îmi place să cred că mă păstrez la un nivel decent. 🙂

      Uhm, crede-mă, aş face multe chestii pe blog-ul ăsta de nu mi-ar fi atât de lene s-o fac… iar asta, evident, pentru că tre’ mai întăi să stau să învăţ nişte chestii tehnice…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *