CSI: Crime Scene Investigation – sau de ce mă uit eu la seriale

CSI - Crime Scene InvestigationÎncă de miercurea trecută am spus că voi începe o serie nouă, am spus că miercuri o să fie ziua de publicare, iată-mă ţinându-mă de cuvânt. N-am mai scris alte chestii între timp, dar pe-asta o fac. Ei bine, era primăvara anului 2009. Mi-am propus să văd un serial pe care-l tot vedeam difuzat de diferite posturi de televiziune, ba era TVR1, ba era Prima TV. Şi mă fascina destul de mult, mai ales personajul principal, Gil Grissom.

CSI: Crime Scene Investigation este genul de serial de care ori te apuci şi o duci până la capăt, ori nu o faci deloc. Până acum s-au difuzat 14 sezoane, iar de curând CBS, postul de televiziune care difuzează acest serial în State, a anunţat că au parafat contractul pentru a difuza şi sezonul 15. Dacă e ultimul sau nu, habar nu am, dar eu sper să nu fie, pentru că nu m-aş sătura de el, este serialul meu de suflet. Şi dacă am avut răbdare să urmăresc atâtea episoade, peste 300 până acum, e clar că vreau mai mult şi mai mult, pentru că prezintă genul de poveste ce poate avea continuitate la nesfârşit. Crimele vor exista mereu, criminali de prins de asemenea, aşa că ai de unde alege subiecte pentru noi şi noi episoade.

Spuneam în primul paragraf de Gil Grissom, personajul principal al serialului preț de aproape 9 sezoane. Din câte seriale am urmărit până acum, Gil Grissom este de departe personajul meu preferat. Cu toate astea, vine tare din urmă Raymond „Red” Reddington, dar despre el le momentul oportun. Gil este genul de personaj pe gustul meu, genial la muncă, spontan în conversații… dar atunci când pleacă acasă, vedem cu toții că totuşi este şi el om. Greu de explicat cum văd eu un astfel de personaj, dar cert este că m-a cucerit instant. Când şi-a făcut ieşirea din poveste, normal că n-am digerat-o prea bine, dar câteva sezoane mai târziu a apărut în peisaj D.B. Russel, un persoanj care se achită de destul de multe lucruri bune şi astfel, poți să te uiți cu o reală plăcere în continuare la serialul ăsta.

Am tot zis de poveste, ei bine, episod de episod, scenariul e clar. Are loc o crimă, habar n-are nimeni despre ce-i vorba, aşa că băieții de la Criminalistică se apucă de cercetat. La final, criminalul apare de unde nu te aştepți… sau nu, iar ăsta e farmecul serialului, pentru că nu ştii niciodată la ce să te aştepți. Ori dai de un criminal teribil de prost, ori dai de un simplu accident, ori dai de un criminal căruia nu-i poți dovedi fapta, de fiecare dată e altfel. Pe lângă asta, povestea din spatele persoanajelor nu este una complexă. Practic, nu ştii mai nimic despre persoanje, cu mici excepții, bineînțeles. Dar, pe fiecare final de episod ceva te pune pe gânduri. De fiecare dată ai parte de scenarii bune, gândite.

Unul dintre punctele forte ale serialului este că destul de des ai parte de guest staruri cu renume. Că a fost vorba de Taylor Swift, Liev Shreiber, Ozzy Osbourne sau Gene Simmons (câteva nume care mi-au venit mie în minte acum), mai mereu am avut motive să cred, prin prisma starurilor care au avut roluri episodice, că nu este vorba de-un serial de duzină, ci de o producție de anvergură. Unde mai pui şi faptul că producătorul executiv al seriei este nimeni altul decât Jerry Bruckheimer, unul dintre cei ale căror producții le vizionez mereu cu plăcere. Şi că veni vorba de guest stars, iată o secvență dintr-un episod difuzat recent, ce l-a avut ca invitat pe Gene Simmons, basistul legendarei trupe KISS. Un moment de toată isprava:

Well, cam atât, în câteva cuvinte, probabil mult prea puține, despre serialul meu de suflet, în primul episod al seriei începute de mine. Serialul ăsta reprezintă motivul pentru care eu m-am apucat să urmăresc astfel de producții, într-o perioadă în care pe buzele tuturor se afla un singur titlu: Prison Break. Eu am spus „NU!” acelui titlu şi voi spune nu cât o putea eu de-acu’ încolo. E o chestie de principiu.

Încă nu m-am hotărât despre ce serial să fie vorba săptămâna viitoare, dar am timp să mă hotărăsc. Până atunci, să trăim sănătoşi… 🙂

 

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *