Despre…

Adelin Hogea

Salut! Te-ai obişnuit, probabil, ca atunci când intri pe o pagină cu titlul de „About„/”Despre„, să găseşti descrieri cât mai originale despre adminii diferitelor blog-uri. Sau dacă nu te-ai obişnuit, treci peste cuvintele precedente şi du-te direct la paragraful următor.

Aşadar, administratorul acestui blog sunt eu, Adelin Hogea… Mihai pentru prieteni. 😆 Activez în industria asta din 2008, deci vechime am şi, cu siguranţă că ştiu cu ce se mănâncă. Ah, că poate nu fac treaba asta cum trebuie, asta e altă mânacare de peşte. Dar cine-i perfect? Eu, cu siguranţă că nu sunt. Eh, m-am născut în anul revoluţiei, 1989, prin ianuarie. Aveam 11 luni atunci când răposatu’ era pus la zid şi mi-au spus ai mei că pe vremea aia stăteam cu două deşte-n sus (Victorieee!!!). Eh, ce face omu’ face şi maimuţa, recte eu. M-am născut în Ploieşti, dar toată viaţa am trăiat la ţară, iar copilăria mi-am trăit-o, pe rând, în trei comune, una buzoiană şi două prahovene.

Am absolvit un liceu ploieştean, prin 2008, la 19 ani juma’. 😮 Încă puţin şi ieşeam la pensie de pe băncile liceului. Aşa-i când eşti dat la şcoală la vârsta de 7 ani şi jumătate. Asta m-a ajutat să fiu mai mereu printre cei mai bătrâni din clasă. 😆 Acum, la facultate însă e şi mai nasol, sunt cel mai bătrân din serie. Şoc!!! Apropos, sunt student la Politehnică şi studiez Inginerie Economică Industrială. Nu că ar conta datele astea prea mult, dar hai, să fie acolo, de umplutură.

De scris, m-am apucat să scriu dintr-o prostie, am mai spus-o. Am continuat nu-ştiu-de-ce şi se pare că tot o s-o mai fac. De ce? E simplu, pentru că blogger poa’ să fie orice papagal, de-aia. Totuşi, nu iau deloc în serios chestia asta cu blogging-ul. Pot oricând să spun că n-am s-o mai fac, la fel cum peste 5 minute să mă răzgândesc şi să mă apuc să scriu ceva pe blog… Şi că veni vorba, pe blog scriu despre orice vreau… bine, nu chiar despre orice, pentru că nu vreau să scriu despre orice. Acel orice pe care-l am în cap nu am cu cine să-l discut, poate doar cu un psiholog… hmmm… 😕 Scriu despre ceea ce cred eu că merită şi trebuie să scriu. Uneori sunt citit, alteori nu sunt citit. Totuşi, ştiu când se întâmplă aceste două lucruri, pentru că stau geană pe Google Analytics şi widget-u’ ăla din sidebar, Feedjit. Şi, deşi ştiu cam ce prinde la public şi cam ce nu prinde, eu tot scriu orice, oricând, oricum, pentru că aşa vreau.

Cei care intră aici ar face bine să înţeleagă faptu’ că se poate şi mai rău decât ceea ce fac eu. Şi pentru că ştiu că ceea ce fac, n-o fac nici din răutate, nici nu exagerez (cred) cu ceva, am pretenţia că acei dintre voi care vă daţi cu părerea aici, s-o faceţi cum trebuie. E plin internetul de comentarii hater-eşti, e plin internetul de agramaţi care ştiu doar să înjure. Aici n-am nevoie de aşa ceva. Comentăm ca nişte oameni… aş fi vrut să spun normali, dar normalitatea e un termen atât de relativ. Hai, să comentăm într-un mod inteligent, decent…

În încheiere chiar nu ştiu ce să mai spun. De fapt, hai că las ce-i scris aici neîncheiat, că poate n-am spus tot şi alţii vor să afle şi altceva… dacă vor să afle şi altceva…

PS: În desenul ăla eu sunt. E un desen realizat în Doodle, un plug-in al Yahoo! Messenger-ului.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPin on Pinterest

Comentarii

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *